skip to Main Content
Eu Vreau Acum!

Spunea un băieţel mamei sale, arătând către vitrina magazinului de jucării de la colţ. M-am făcut că mă uit şi eu la jucării şi am rămas în zonă, ba chiar am intrat în magazin, pentru că am vrut să văd ce se întâmplă. Eram curios. Fără prea multe comentarii, mama copilului a intrat în magazin, a scos portofelul, a scos banii şi i-a cumpărat băieţelului pistolul cu apă cerut cu insistenţă şi determinare.

Tocmai a pus bazele satisfacerii unei dorinţe imediate şi nu a unei necesităţi. Această scenă, ca multe altele, determină comportamentul nostru de mai târziu, ca adulţi, atunci când trecem pe lângă magazine şi nu numai.

Nu sunt insensibil şi înţeleg faptul că un copil obţine în general ceea ce vrea, doar şi eu făceam la fel şi cumva părinţii îmi îndeplineau majoritatea dorinţelor. Aici intervine educaţia, mai întâi a noastră cu noi înşine. Stăteam de vorbă cu o prietenă şi îmi spunea că întotdeauna când copilul ei doreşte ceva, îl pune să se gândească astfel: “Este o necesitate sau este o dorinţă?

Deci se poate şi altfel! Bineînţeles, s-a putut dintotdeauna, doar că nu a fost nimeni să ne spună şi am crescut aşa…cu dorinţa de a ne satisface poftele pe loc.

Dar este normal să vreau acum!

Nu, nu este normal. Societatea, mediul, anturajul, părinţii, şcoala, mass-media şi alţii te-au făcut să crezi că este normal. Principiul care stă la baza acestor achiziţii rapide pe care le facem este „principiul plăcerii”, al plăcerii mentale, acela care ne dă acea stare de bine când ne cumpărăm ceva nou.

După aşa-zisa revoluţie, România a evoluat foarte rapid la capitolul tehnologie, precum şi acces la tehnologie. Acest lucru a fost posibil datorită multor factori, dar ca să rezum este vorba despre economia de consum sau consumerismul.

Schimbarea majoră care s-a produs a fost aceea a faptului că oamenii au venit dintr-o epocă în care ţara noastră producea mult, pe mai toate sectoarele. În acelaşi timp, nu prea exista posibilitatea să-ţi cumperi lucruri noi şi la îndemână, aşa cum este acum.

Capcana evoluţiei.

În momentul în care a venit eliberarea din acele „lanţuri”, nu a durat prea mult până să apară şi dorinţa nebună a oamenilor de a avea şi ei diverse lucruri. Aici. Acum. Fie că vorbim de alt tip de mobilă, o  maşină nouă, o casă nouă sau un televizor cu ecran plat.

Ceea ce se întâmpla înainte în secţiile de producţie, acum se realizează din ce în ce mai automat, iar sisteme complexe şi noi au permis renunţarea la un număr masiv de angajaţi din toate domeniile.

Ne-am reorientat, nu am rămas pe loc, ne-am recalificat, am făcut alte lucruri, ne-am apucat de afaceri sau doar ne-am învârtit în jurul cozii. Şi am început să fim prinşi în capcană. Aceea a cumpărăturilor.

Cumperi cu „inima”.

Atunci când cumperi ceva, decizia este în majoritatea cazurilor una emoţională. Companiile care au început să intre în România, dar şi cele care existau deja au început să comande studii de piaţă, având ca scop un singur lucru: „citirea” minţii consumatorului, astfel încât să-l facă pe acesta să scoată banii din buzunar.

Şi asta s-a şi întâmplat. Ne-au „ajutat” să ne satisfacem nevoile, dar nu cele adevărate, ci doar pe cele imediate!

În paralel cu aceste schimbări s-a mai întâmplat un lucru, despre care nu voi detalia acum, şi anume „relaxarea” creditării. Băncile comerciale au avut la dispoziţie linii de finanţare de la băncile-mamă din afară şi au dorit să-şi plaseze banii pe piaţă cât mai repede şi mai uşor.

Astfel, atât firmele, cât şi persoanele fizice au avut acces din ce în ce mai uşor la împrumuturi sau după cum cred că ai auzit „creditul cu buletinul”. Acum, adu-ţi aminte ce spuneam mai devreme.

Ieşirea dintr-o perioadă lungă de ani dificili, la care s-a adăugat intrarea pe piaţă a marilor retaileri de tot felul şi la care s-a adăugat şi accesul uşor la creditare a condus la…titlul articolului 🙂

Recompensa imediată goleşte buzunarele.

La nivel de mentalitate, cunoştinţe şi educaţie financiară ţara nu a fost pregătită. A fost, este şi va fi în continuare un teren bun de desfăşurare a forţelor consumerismului. Toate acestea au permis ca pe o scară de bloc, de exemplu, jumătate dintre locatari să se apuce de afaceri.

Unii s-au apucat de imobiliare, unii şi-au deschis magazine alimentare, alţii baruri, unii patiserii, toate având ca „sediu” locuinţa respectivului. Nu este nimic rău în faptul că s-a dezvoltat spiritul afacerist, ca să zic aşa. Ce este rău este ce s-a întâmplat după ce a venit perioada economică dificiă, adică criza.

Aproape toţi vecinii care s-au apucat de afaceri nu au supravieţuit. De ce? Pentru că nu ştiau ce fac, nu aveau educaţie financiară, nu deţineau cunoştinţe economice sau pur şi simplu s-au aruncat cu capul înainte.

La fel s-au aruncat oamenii şi au început să-şi facă credite utilizate pentru renovarea apartamentului, achiziţia de mobilă nouă, electronice şi electrocasnice, maşini, haine şi încălţăminte de firmă (da, chiar aşa, haine cu credit), vacanţe etc. Oameni buni, nimeni nu are are nimic împotriva reînnoirilor, dar…

Au omis un lucru şi banii s-au scurs printre degete.

Orice achiziţie care nu poate fi efectuată cu bani cash şi este peste puterea financiară individuală sau a familiei şi pentru care se apelează la împrumut este, în 99% din cazuri, o decizie greşită, impulsivă şi iraţională!

Nu am nimic împotrivă să te împrumuţi ocazional sau dacă altă soluţie nu există. Spun doar că tentaţia, dependenţa, dorinţa de a-ţi satisface pe loc urgenţele a condus în multe cazuri care mi-au trecut prin faţa ochilor la „faliment personal”, ca să-l numesc aşa.

Cum îmi dau seama că urmează să fac o greşeală?

Este foarte simplu. Mai ţii minte întrebarea de la începutul articolului: „Este o necesitate sau o dorinţă?” De fiecare dată când eşti nesigur de cumpărătura pe care vrei s-o faci, adresează-ţi această întrebare.

Hai să-ţi dau un exemplu elocvent. Circulând cu metroul am observat comportamentul oamenilor, atât al celor care aşteaptă în staţie, cât şi al celor care schimbă magistralele, mergând între staţii.

Primul lucru pe care îl fac este să se uite pentru a vedea în câte minute vine metroul. Apoi, exact ca nişte roboţi care au realizat că au timp, fie se îndreaptâ către automatele cu băuturi şi mâncare, fie se aşează la o coadă la covrigi.

Aici vine o întrebare:

Îţi este MEREU atât de foame sau atât de sete încât nu poţi aştepta până acasă?

Haide să facem şi un calcul. Te duci în fiecare zi la serviciu cu metroul dus-întors. Asta înseamnă 2 călătorii pe zi, timp de 22 de zile lucrătoare înseamnă 44 de călătorii. Să presupunem că mai mergi şi pe timpul sfârşitului de săptămână încă de 6 ori, ca să iasă suma rotundă.

Am ajuns la un total de 50 de călătorii pe lună. Acesta se transpune într-un potenţial de 50 de ori de a scoate bani din buzunar, adică mai mult decât suficient ca pe parcursul unei singure luni de zile de mers cu metroul să instalezi un nou obicei în viaţa ta. Unul nesănătos, cel puţin pentru buzunarul tău.

Mai departe, să presupunem că îţi iei mereu câte o băutură care este 3 RON. Înmulţim şi ajungem la 150 de RON pe lună, 150 de RON aruncaţi pe geam, doar pentru că nu te poţi abţine jumătate de oră!

Opreşte scurgerea de bani!

Şi eu m-am confruntat pe parcursul timpului cu acest obicei de a cumpăra anumite lucruri exact atunci când le doream, fără să ţin cont dacă îmi ajung banii până la salariul următor sau fără să mă gândesc că până şi ultimul tip de tehnologie, în maxim 6 luni de zile este cu mult depăşit.

Sunt câteva acţiuni pe care le putem întreprinde imediat şi îţi recomand şi ţie să le incluzi pe lista ta. Eu ţin la banii mei, dar şi al ai tăi şi îmi doresc să ai cât mai mulţi în buzunar. Va veni şi momentul în care să cheltui la impuls şi cu cap, dar până acolo este drum lung şi este de lucrat atât la mentalitate, cât şi la atitudine în relaţia cu banii tăi.

1.Un lucru pe care îl poţi face imediat este să fii atent la urgenţele din viaţa ta. Vin către noi tot felul de stimuli, de distrageri, de distracţii şi putem destul de uşor să cădem în capcana de a răspunde tuturor acestora. Este momentul să începem să prioritizăm ceea ce este cu adevărat important în viaţa noastră şi să începem să spunem „Nu” la ceea ce nu ne foloseşte.

2.Un alt lucru pe care îl putem face este să învăţăm din greşelile pe care le facem şi să nu ne autopedepsim. A te învinovăţi sau, mai rău, să te autovictimizezi este un comportament dăunător şi pe termen lung te poate afecta iremediabil. Cu siguranţă vei mai greşi, iar din buzunarul tău vor mai pleca bani fără pic de control din partea ta.

Asta nu înseamnă altceva decât că te bucuri de viaţă şi este natural să fie aşa. Cu o singură condiţie: să nu pici în extrema cealaltă şi să ajungi să-ţi baţi joc de ea! Poţi să te bucuri de viaţă în mod conştient, să trăieşti în prezent şi să contruieşti obiceiuri sănătoase, din acelea care îţi bagă bani în buzunar.

Ţi-a plăcut acest articol ? Abonează-te! Face parte din seria de 30 de articole despre finanţe personale, conducând spre lansarea Cărţii „Salvează-ţi Banii”

Sparge Credințele Limitative Despre Bani

Sparge credințele limitative despre bani, chiar dacă acestea au fost scrise din copilărie.

Am creat un material audio care te va ajuta să identifici și să reformulezi credințele pe care le ai în acest moment despre bani și să lucrezi constant pentru a le transforma în ceva benefic pentru tine.

De asemenea, vei primi articole, materiale audio și video care te vor ajuta să-ți îmbunătățești relația cu banii din viața ta.

Datele tale sunt mereu în siguranță. Fără SPAM.

Introdu numele și adresa ta de email și îți voi trimite materialul audio.

Powered by ConvertKit
Back To Top