Copiii ne urmăresc şi ne copiază comportamentul în tot ceea ce facem. Capacitatea rapidă de acumulare de informaţii, întrebările necontenite pe care ni le adresează, explorarea lor continuă are loc cu un scop precis. Acesta este instalarea de noi modele de acţiune care să ajute copilul în dobândirea maturităţii, în formarea creierului, în ceea ce îţi propun să numim reuşita lor în viaţă. Copiii fac ceea ce văd.
Banii nu fac excepţie. Ei văd la părinţi, la ceilalţi oameni adulţi din jur, precum şi la copiii cu care intră în contact comportamente. Şi, pentru că sunt în plină creştere, aceste comportamente devin automatisme mai târziu.
De exemplu, dacă eşti un om care îşi satisface toate impulsurile, iar recompensa imediată este pentru tine pilot automat, atunci copilul tău va face acelaşi lucru. Adică nu va învăţa să-şi controleze emoţiile, să facă diferenţa dintre necesitate şi dorinţă, ci va reacţiona la impuls pentru că acesta este tiparul financiar mental şi emoţional pe care îl cunoaşte.
Cu toţii ne dorim să facem treabă bună.
Indiferent dacă ai copii sau nu, sunt sigur că îţi doreşti să faci o muncă bună din creşterea copilului tău. Cum se spune, orice părinte îşi doreşte tot ceea ce este mai bun pentru copilul său. Cu toate acestea, când copilul devine adult şi ajunge teoretic la o maturitate, atât mentală, cât şi emoţională, te-ai fi aşteptat ca aceasta să se transmită şi în plan financiar.
Dar, nu se întâmplă aşa şi observi că cel care mai ieri era copilul tău, acum este adult şi are aceleaşi probleme financiare în gestionarea banilor pe care le ai şi tu. Poate mai mari, poate mai mici, dar la bază sunt aceleaşi.
Cum este posibil?
Lucrurile nu sunt deloc complicate. Este chiar foarte simplu. Hai să ne uităm puţin în trecut şi să vedem cam ce făceam când copiii noştri erau mai mici sau dacă nu ai copii, te rog încearcă să-ţi aminteşti cum te comportai în relaţia cu banii din viaţa ta. Este posibil să implice ceva efort, dar nu este grabă, poţi lua o pauză din a citi articolul şi să revii mai târziu.
Am întrebat câţiva părinţi din cei cu care intru în contact mai des, ce făceau ei, ce obiceiuri aveau legate de bani şi pe care le manifestau în preajma copiilor lor. Toţi mi-au spus diverse lucruri, dar ceva comun şi important am constatat în declaraţiile lor.
În procent de 100% aceştia susţin că le spuneau copiilor „să nu-şi facă griji în privinţa banilor, că viaţa este cum este şi acum tot ce au de făcut este să se bucure de copilărie, să lase grijile în seama adulţilor. Mai târziu se vor descurca ei cu banii în felul lor.”
Asta le spuneau la nivel verbal. Discuţia a continuat şi am întrebat: Dar ce le arătaţi?
Aici răspunsurile au fost lacunare, incomplete, inconsistente sau pur şi simplu lovite de ceea ce se numeşte „lapsus”. Oamenii nu şi-au putut aduce aminte cu precizie conexiunile dintre bani şi educaţia financiară a copiilor acestora, educaţia privitoare la bani.
Principala caracteristică ieşită de aici este că toţi au considerat că au făcut tot ceea ce s-a putut, atât cât s-a putut. Nu este nimic rău în asta, pentru că fiecare om face în orice moment tot ceea ce poate pentru a fi fericit, atât pentru el, cât şi pentru familia sa.
De asemenea, ei au considerat că şi-au făcut treaba în a le spune copiilor „să se gândească bine atunci când este vorba de bani„. Eu am mai auzit această expresie, inclusiv la părinţii mei. M-am studiat şi pe mine însumi şi am ajuns aproximativ la aceleaşi concluzii cu ale oamenilor cu care am discutat.
Banii reprezintă unul din instrumentele, care te pot ajuta să-ţi transformi visurile în realitate.
Aceasta a fost concluzia pe care am reuşit să o scot din dialogurile mele cu părinţii şi nu numai. Şi ne dorim ca şi copiii noştri să înţeleagă acest aspect. Până la urmă, ce putem face cu banii este să-i economisim, să-i investim, să-i cheltuim sau să-i donăm.
Să fii un bun manager al banilor tăi şi al relaţiei pe care o ai cu banii în viaţa ta este un mare atu, pe care ne dorim ca şi copiii să-l dobândească. Uşor de zis, greu de făcut, pentru că misiunea este dificilă atunci când părinţii acţionează din spatele lipsei de educaţie financiară şi a obiceiurilor nesănătoase legate de bani.
Poate nu este vina lor, pentru că nici pe ei nu a avut cine să-i înveţe, iar comportamentele şi obiceiurile s-au transmis din generaţie în generaţie. Şcoala nu ne învaţă nimic despre bani şi astfel imaginea de ansamblu este una destul de înceţoşată.
„S-a întâmplat şi nu ne-am dat seama.”
Spunea unul din părinţii cu care am discutat şi care a conştientizat în cadrul discuţiei greşelile pe care le-a făcut în mod involuntar. Şi dacă tot am ajuns la greşeli, comportamente greşite şi obiceiuri nesănătoase, haide să vedem cu exemple care sunt câteva lucruri de evitat în educaţia copiilor şi ce putem face diferit, astfel încât să fie mai bine. Sunt sigur că îţi doreşti ca orice copil să aibă o viaţă cât mai bună din punct de vedere financiar. Asta îmi doresc şi eu.
1.Să mergi la cumpărături împreună cu copilul, fără listă de cumpărături. Este cel mai simplu şi direct mod să-i arăţi copilului tău că nu ai niciun sistem de gestiune a banilor. Să mergi cu lista şi să cumperi ce este pe listă şi DOAR ce este pe listă este o dovadă de responsabilitate şi are un mare beneficiu – stoparea cumpărăturilor sub impulsul satisfacerii recompensei imediate. Dacă nu ai listă, cumperi şi lucrul acela şi pe acela şi pe acela şi….mai merge şi acela, în schimb, dacă ai listă iei ceea ce este necesar şi nu tot ceea ce doreşti.
2.Să mergi oriunde şi să cheltui oricât atunci când te răsfeţi, atât pe tine, cât şi pe copilul tău. Acesta este un obicei nociv care se instalează în momentul în care spui: „Comandă ce vrei din meniu, dragule, pentru că ai fost cuminte, că ai luat note bune sau mai ştiu eu ce premiu ai obţinut!”
Ce se întâmplă în acest caz este că, copilul în cauză, nu învaţă care este valoarea banilor, pentru că nu ştie ce este aceea o limită de buget, nu află cât costă un anumit produs din meniu şi dacă este în regulă să-l poată cumpăra pe acela. Ceea ce stă în directa ta alegere este să alegi tu locaţia, să nu mai fie una la întâmplare şi să-i spui copilului cum stai cu fondurile disponibile din portofel.
3.Să nu îţi iei niciodată copilul cu tine când plăteşti facturi. Dimpotrivă, ia copilul cu tine peste tot pe unde mergi la plata facturilor, cât de des se poate. Să-ţi plăteşti facturile înseamnă să ştii când vin, care este programul pe la casierii şi bineînţeles să ştii câţi bani ai în acel moment în cont.
Acum ne modernizăm pe zi ce trece şi chiar dacă nu mai este neapărat cazul să mergi fizic să plăteşti o factură, îţi poţi invita copilul să vadă pe ecranul laptopului sau telefonului, cum faci aceste operaţiuni de plată. Copiii vor învăţa să fie mai disciplinaţi, mai organizaţi şi le vei pune mintea la contribuţie. De exemplu, după ce ai plătit gazele, lumina şi abonamentul TV, întreabă-ţi copilul câţi bani mai are familia la dispoziţie, de acum încolo.
4.Să vorbeşti doar în numere întregi şi nu în procente. Acesta este un aspect foarte important şi foarte util. De exemplu, dacă îi spui copilului că maşinuţa asta costă 100 de RON, iar cealaltă costă 120 de RON, copilul va înţelege că 100 este mai mic decât 120, deci prima este mai ieftină. Te va întreba de ce nu o cumperi pe cea de 120 de RON, pentru că lui aceea îi place.
Este posibil ca tu să te gândeşti că 20 de RON poate fi un capăt de ţară pentru tine, mai ales dacă treci printr-o perioadă financiară mai dificilă. Atunci îţi va fi util să-i explici copilului procentual – uite, cealaltă este cu 20% mai scumpă decât prima, iar cu cei 20% putem face un anumit lucru.
Ideea din spatele acestui mecanism este ca cel mic să se obişnuiască cu atenţia la anumite detalii, pentru că 20% astăzi pot însemna 20 de RON, dar 20% atunci când va fi adult şi poate va avea pe mână bani mulţi poate însemna şi milioane de euro. Economiseşte acolo unde poţi şi arată-i copilului tău cum fiecare bănuţ bine gestionat contează.
5.Bani de cheltuială zilnic. Acesta este un obicei din ce în ce mai întâlnit în ziua de astăzi şi apare pentru că atunci când sunt împreună, copiii se îndeamnă unii pe ceilalţi la diverse activităţi de grup. Şi pentru că Gigel are bani de chetuială, Georgel se duce acasă şi îi spune mamei că colegul lui are bani zilnic de cheltuială, aşa că vrea şi el.
Pentru a ţine pasul, mulţi părinţi fac compromisul, ca nu cumva copiii lor să se simtă frustraţi sau ruşinaţi că ei nu au şi toţi colegii au. Aici se întâmplă un lucru interesant, banii alocaţi zilnic pentru a fi cheltuiţi…..sunt cheltuiţi, ceea ce înseamnă că un copil învaţă să ceară, trebuie să i se dea, poate cheltui pe orice fără nicio apăsare şi nici nu ajunge să cunoască valoarea banilor.
O abordare interesantă este aceea de a-i spune că, dacă nu cheltuie toţi banii, atunci îi poate păstra. În acest sens se sădeşte în mintea copilului ideea de a-şi gestiona mai bine banii, de a nu-i cheltui pe toţi, de a economisi, pentru că banii vin în fiecare zi. Astfel, el se va gândi să strângă banii să nu-şi mai cumpere lucruri puţin importante şi să se bucure chiar din banii lui de achiziţii mai mari.
Pare complicat.
Este destul de dificil să-ţi înveţi copilul să aibă o anumită relaţie cu banii, mai ales că îţi doreşti ca aceasta să fie una sănătoasă şi banii să nu devină un stres inutil, mai târziu, în viaţa de adult.
Cel mai bun lucru, în afară de aceste mici tehnici sau trucuri pe care să le arătăm copiilor noştri, ar fi să le transmitem faptul că banii sunt doar o consecinţă a valorii pe care o vom aduce lumii prin munca noastră, prin proiectele noastre şi prin faptul că obţinem succesul în ariile importante din viaţa noastră.
Copiii vor afla că nu muncesc pentru bani, ci banii sunt doar o consecinţă a muncii lor. Este ceva ce nu ni se spune în şcoală, nici în mass media şi poate nici nu se discută prin cercurile noastre de prieteni. Şi nici nu au fost alţi oameni care să ne înveţe asta, de aceea schimbarea de atitudine şi de mentalitate este dificil de realizat, dar atât de necesară pentru că ne va aduce o viaţă mai bună, atât nouă, cât şi copiiilor noştri.
—
