Ar putea fi un experiment pe care să-l încerci cu familia sau cu prietenii, într-o seară în care vă strângeţi sub adăpostul căminului şi vă apucaţi de jocuri. Îmi aduc aminte cu mare drag serile în care se întâmpla acest lucru şi sunt puţin nostalgic acum pentru că îmi doresc să mai am astfel de momente. Viaţa nu îţi dă mereu ocazia să petreci seara în acest mod şi consider că de fiecare dată când se întâmplă ar fi bine să mulţumeşti şi să fii recunoscător pentru asta.
Mi-a plăcut mereu Monopoly şi am văzut că în ultimii ani au apărut tot felul de versiuni ale acestui joc pe piaţa din România, dar nu am fost atras să încerc niciuna în afară de cea originală. Dacă nu ai încercat niciodată acest joc, îţi recomand cu căldură să o faci, iar dacă ai jucat deja de câteva ori cred că te-a prins ca un microb.
Îmi vin în minte serile pe care le petreceam la cămin când eram la facultate şi jucam până dimineaţa cu colegii de cameră. Eram atât de obosiţi că trăgeam de noi şi stăteam cu prosoape ude pe cap şi pe gât, atât de pasionaţi eram. Spiritul de competiţie, strategiile, tacticile, norocul, inteligenţa, planificarea, toate făceau parte din joc.
Dacă te întrebi ce legătură este între acest joc şi domeniul de finanţe personale, îţi spun că are o legătură directă. Este în sine un joc de educaţie financiară, care te stimulează să treci prin tot ceea ce înseamnă banii şi universul lor, de la economii la investiţii, de la achiziţia de active până la atragerea de capital, de la cursa peste obstacole până la accelerarea nivelului de numerar.
Am schimbat miza.
La un moment dat, cum stăteam noi aşa, ne-am gândit că ar fi mai interesant să nu mai jucăm „pe moca” şi să punem şi o mică miză financiară în joc. Am stabilit că jucăm 10 jocuri şi cel care câştigă cele mai multe ia şi premiul. Nu te gândi la nu ştiu ce sume de bani pentru că nu eram baştani prin cămin, ci eram întreţinuţi de părinţi.
Aşa că jocul a devenit mai interesant şi vei vedea cum totul se leagă cu ceea ce vreau să-ţi transmit puţin mai încolo. Pentru cei care nu ştiu acest joc implică o sumă de bani cu care porneşti din start, aşa că este necesar să fii un bun administrator şi investitor astfel încât să cauţi noi surse de bani, dar şi să faci faţă la provocări. Ideea este că odată cu introducerea mizei comportamentul jucătorilor s-a schimbat.
Întrebarea este de ce oare s-a întâmplat acest lucru? Miza nu era vreuna astronomică, ci doar „hai să facem ceva altfel, să trecem la următorul nivel.” Înainte de a face alte premise doresc să-ţi transmit faptul că nu am nicio tangenţă cu jocurile de noroc şi niciunul din noi nu a avut vreodată şi nici nu am picat în plasa aceasta alunecoasă şi periculoasă în care multă lume este prinsă, chiar de la nivel subconştient.
Este foarte important acest aspect pentru că am întâlnit oameni care spun ceva de genul „ah, nu… eu nu bag la pariuri, doar mă distrez… mai pun pe nişte meciuri 2 lei din când în când…”. La întrebarea „ai făcut vreodată un calcul cât te costă distracţia asta pe lună?” cei întrebaţi nu au ştiu să-mi răspundă decât foarte greu. Rezultatul: sume între 50 şi 250 de RON. Mult sau puţin? Depinde cu ce comparăm. Dacă ai o familie cu 3 copii, rate la bancă şi ai şi astfel de vicii este mult. Dacă eşti singur, nu ai rate, nu ai familie de întreţinut şi câştigi un salariu mediu net pe economie nu mai este aşa mult.
„Hai mă Daniel, că 2 lei nu e o avere, nici nu sărăcesc, nici nu mă îmbogăţesc!” spun unii dintre ei, în timp ce se uită pe bilet, iar apoi cu ochii pe site-urile unde se afişează rezultatele să vadă dacă le-a ieşit ceva, probabil câteva zeci de RON. De obicei NU iese, pentru că banii care merg în această direcţie sunt pedeapsa pe care o primesc cei care cred că în viaţă trebuie să ai noroc, se pun în postură de victimă şi consideră că soarta lor este predestinată. Alfel spus, este plata pentru amânarea responsabilităţii totale asupra vieţii personale.
Tu cum ai proceda?
Schimbarea mizei a însemnat o schimbare de comportament. Pentru că jucam de mult timp împreună deja ne cam ştiam strategiile, tacticile, punctele tari şi punctele slabe. Odată ce o sumă reală de bani a intrat în joc, cu toţii ne-am schimbat.
Cel care cumpăra toate gările şi proprietăţile care îi ieşeau în cale nu a mai făcut la fel. Cel care vâna proprietăţile scumpe, acum cumpăra şi cartiere din zona de mijloc. Cel care se grăbea să ridice hoteluri nu se mai avânta să-şi cheltuie atât de repede cashul. De ce se întâmplă toate aceste lucruri? De ce această schimbare dramatică? şi Care este practic comportamentul meu real: cel când jucam fără miză reală sau cel când jucam cu miză reală?
Îţi propun să faci acest experiment şi tu cu familia ta sau cu prietenii tăi. Propune-le acest lucru, fără să-şi dea seama, ca şi cum ar fi o surpriză, fără să stai să le povesteşti de ce faci acest lucru. Astfel, vei putea să le vezi reacţiile imediate la ideea ta şi apoi să-i poţi observa mai bine în timpul jocului.
Poate cel mai dificil lucru va fi să te observi pe tine însuţi. Tu cum ai proceda? Ai juca la fel, ştiind că ceilalţi îşi vor schimba comportamentul? Ai face la fel şi în viaţa reală? Cel mai important aspect care este pus pe tavă de acest joc de educaţie financiară este scoaterea la suprafaţă a tiparelor financiare mentale pe care le ai.
Probabil nu te-ai fi gândit niciodată la acest lucru. Monopoly este un joc care ţine cont cam de toate principiile de care ţi-am mai vorbit până acum, de la „plăteşte-te pe tine mai întâi” până la „cheltuie mai puţin decât câştigi” până la scoaterea în evidenţă a diferenţei dintre active şi pasive, precum şi exersarea talentului de investitor. Îţi va arăta cum acţionezi în situaţii critice, dar şi cum gândeşti pe termen lung. Îţi va arăta dacă eşti sclavul recompensei imediate sau dacă mai poţi aştepta un tur de masă până să acţionezi. Îţi va arăta dacă eşti un bun administrator al banilor personali sau dacă vei rămâne cel mai repede fără bani şi vei ieşi primul din joc.
Lecţii pentru și cu copii.
Iată un mod plăcut şi ingenios pentru educaţie financiară în familie. Nu fac reclamă la Monopoly, ba chiar îţi mai recomand un joc care se cheamă Cash Flow inventat de Robert Kyiosaki şi echipa lui, care are acelaşi scop.
De multe ori ne plângem că nu există educaţie financiară la şcoală, acasă sau că n-am avut ocazia şi că se vor descurca cumva şi copiii, la rândul lor. Întrebarea este cum se vor descurca, la voia întâmplării sau vor învăţa ceva încă de mici, astfel încât să internalizeze informaţia şi să procedeze altfel când vor fi adulţi? Se poate, este la îndemâna noastră în librării. Nu spun să renunţăm la „Piticot” sau „Nu te supăra frate!” au şi ele farmecul lor, dar lecţiile din acele jocuri nu vor folosi mai la nimic. Este doar părerea mea.
O primă lecţie pe care copiii o vor învăţa este faptul că banii sunt o iluzie, dar cu consecinţe reale. Copiii de astăzi nu au experienţa banilor reali, pentru că tehnologia avansează, iar transferurile de orice fel se fac printr-un smartphone. Când plăteşti cu cardul te simţi într-un anumit mod, iar când plăteşti cu numerar te simţi altfel. Statistic, doar 5% din bani sunt reali, restul sunt digitali. Era informaţională şi evoluţia digitală este aici, iar copiii copiază comportamentele din jur.
Gândeşte-te că ei văd din ce în ce mai puţini oameni plătind cu numerar, iar faptul că vin deja cu o informaţie genetică pe partea de tehnologie îi va face aproape total necunoscători de banii reali. Tot statistica arată că oamenii cheltuie cu până la 20% mai mult plătind cu cardul decât cu numerar. Aşa se ajunge la utilizarea necontrolată a cardurilor de credit şi intrarea rapidă în datorii.
O altă lecţie pe care copiii o pot învăţa este asumarea răspunderii pentru deciziile personale, iar tu în calitate de părinte ai ocazia să faci leadership în familie, unul de calitate pe care să-l transmiţi mai departe. Cineva care se angajează încă de la vârste fragede în astfel de experienţe are o probabilitate mai mare de a reuşi mai târziu atât în viaţa profesională, cât şi personală.
Ultimele informaţii din neuroştiinţă (domeniu pe care eu îl studiez în detaliu) arată că traseele neuronale pe care le dezvoltăm din copilărie determină până la 90% din comportamentul nostru ca adult. Mai pe scurt, cu cât copiii trăiesc mai multe experienţe financiare şi cineva este acolo să-i înveţe lecţiile din aceste experienţe, cu atât pot obţine un succes financiar mai mare în viaţă.
Şi ultima, dar nu cea din urmă, una la fel de importantă. Un copil va învăţa că nu este importantă competiţia cu ceilalţi, ci doar cea cu el însuşi. Nu contează ce fac ceilalţi, cum gândesc ceilalţi, ci cum poţi tu reuşi mai bine în viaţă mai tărziu. Aşa cum o floare nu se uită la celelalte să vadă dacă au înflorit sau cât de mult au înflorit, ci îşi vede de treaba ei şi se ridică spre cer de una singură.
Aşadar, ajungi să iei decizii reale privitoare la bani inexistenţi (digitali, iluzie, abstracţi) şi care au consecinţe reale. Învaţă copiii încă de mici educaţie financiară pentru că împreună cu ei înveţi sau exersezi şi tu, lasă-i să greşească, lasă-i să ia decizii, lasă-i să gândească, lasă-i să-şi ia lecţiile de care au nevoie pentru a deveni adultul din ce în ce mai bun de mai târziu. Sper să-ţi fie de folos şi mulţumesc că citeşti articolele mele.
