5 elemente pentru copii inteligenţi financiar

  • martie 30, 2016

Vorbesc despre finanţe personale şi încerc să îţi dau valoare în tot ceea ce fac. Dacă rămâi cel puţin cu o idee pe care eu o transmit şi tu o aplici în viaţa ta înseamnă că eu îmi fac treaba şi îmi ating scopul. Cu cât reuşesc să impactez în mod pozitiv vieţile mai multor oameni cu atât eu sunt mai fericit şi mai bucuros că pot ajuta din ce în ce mai mulţi oameni.

O mare provocare este partea de finanţe personale dincolo de bani. Dacă ai mai citit articolele mele până acum cred că ţi-ai dat deja seama că atunci când vine vorba despre bani aceştia nu sunt niciodată doar bani, ci mult mai mult de atât.

Un aspect al acestei provocări şi, poate, unul din cele mai importante din punctul meu de vedere este educaţia financiară pe care o dăm copiilor fie că eşti deja părinte, fie că vei deveni unul. Sistemul nu a adus prea multă valoare până acum, iar faptul că România a fost mult timp într-o perioadă mai dificilă a istoriei influenţează în mod direct performanţa financiară a populaţiei actuale, precum şi a generaţiilor care vor veni.

În cele ce urmează intru în detalii privitoare la câteva lucruri care pot părea un pic „peste mână” şi îmi doresc să transmit aceste aspecte din perspectiva mea. Cu această ocazie ţin să precizez că absolut tot conţinutul de pe acest site este realitatea mea, adevărul meu, perspectiva mea asupra finanţelor personale şi a vieţii în general. Ştiu că ştii asta pentru că primeşti numai informaţie relevantă de la mine, iar în ultima vreme articolele şi materialele mele video au ajuns la un număr destul de mare de oameni care le apreciază. Aşadar „Mulţumesc!” şi la treabă.

5 elemente pentru copii inteligenţi financiar

1.Copiii nu vin pe lume pentru satisfacerea dorinţelor egoiste ale părinţilor. Aud peste tot în jurul meu faptul că virgulă „copiii sunt cea mai mare realizare a mea”. Pe de o parte este un lucru foarte bun, pe de altă parte nu este chiar aşa. Dacă eşti un om care trăieşte o viaţă cu scop, care înţelegi că este necesar să evoluezi continuu, să munceşti, să-ţi faci norocul de partea ta, să fii pe primul loc în viaţa ta, să laşi o lume mai bună decât ai găsit-o, atunci realizezi că un copil nu este modul în care tu te realizezi în viaţă, ci doar o parte.

„Ai văzut mă la americani cum ăştia îşi pun copiii să câştige bani de mici, îi trimit la muncă, iar la 16-18 ani copiii îşi cumpără maşini din banii personali şi se apucă de afaceri?!” sunt cuvinte care sună în urechea mea. Le-am auzit de multe ori şi tot de atâtea ori nu le-am înţeles pe deplin semnificaţia. Asta până am apucat pe drumul meu, mi-am asumat răspunderea totală a vieţii mele şi am început să fac lucruri să se întâmple.

Ca părinte, responsabilitatea venirii pe lume a unui copil creşte până dincolo de tavan în momentul în care ai decis împreună cu partenerul de viaţă că vreţi asta. În schimb, ce se întâmplă pe parcurs depinde doar de tine. Ce am observat este că oamenii uită de ei şi consideră că ei nu se pot împlini în viaţă decât prin copiii lor, ceea ce este descurajator.

Ce faci dacă copilul prin care tu crezi că te vei împlini te dezamăgeşte crunt? Preiei asupra ta vina, te închizi şi consideri că nimic nu merge pe lumea asta, iar copilul tău este doar un alt ghinionist aflat în mâna sorţii. Poţi face lucrurile diferit şi poţi începe asta chiar de acum prin faptul de a înţelege şi accepta că tu nu te realizezi în viaţă prin copilul tău, iar moştenirea pe care o laşi lumii nu sunt copiii tăi. Această depersonificare îţi va face rău atât ţie cât şi copiilor tăi dacă vei continua să gândeşti la fel.

Dacă tu nu ai reuşit, te rog, nu pune în cârca copiilor nereuşitele. Încetează să-i stabileşti viitorul să facă nu ştiu ce şcoală sau facultate, să practice nu ştiu ce meserie şi aşa mai departe. Încurajează-l să se exprime şi doar ghidează-l cu atenţie către exprimarea abilităţilor şi talentelor sale naturale, pe care le va descoperi cu siguranţă pe măsură ce creşte şi experimentează. Doar fii părinte, atât.

2.Pentru tata pe primul loc este mama, iar pentru mama pe primul loc este tata. Discutăm aici din punct de vedere financiar, te rog să ţii minte. Poate deveni dificil să-ţi înveţi copiii să aibă o viaţă financiară bună, dacă familia în ansamblul ei nu este funcţională.

Se spune că „nimeni nu este perfect” şi chiar aşa şi este. Atunci, nici relaţiile dintre oameni nu pot fi perfecte. Dacă nu pot fi perfecte, atunci de ce pretinde majoritatea lumii că îşi doreşte să aibă relaţii perfecte şi, mai ales, perfect funcţionale? Dacă se întâmplă să crezi la fel este posibil să fi căzut şi tu în idealurile care se vând pe la televizor sau pe reţelele sociale.

O relaţie funcţională între părinţi înseamnă ca ambii să muncească astfel încât să facă lucrurile să meargă. Celebrul actor Denzel Washington care are o căsătorie de vreo 35 de ani şi 4 copii a fost întrebat „cum a reuşit asemenea performanţă când la Hollywood, divorţurile şi adulterul reprezintă ceva obişnuit?” Răspunsul lui a fost: MUNCĂ.

Succesul în creşterea unei generaţii de copii câştigătoare financiar pleacă de la succesul unor părinţi câştigători financiari, iar asta înseamnă muncă şi înţelegerea faptului că pe primul loc este cuplul şi viitorul lui. Apoi, urmează implicarea în educaţia financiară a copilului şi pe măsură ce copilul va creşte educaţia se continuă din mers.

3.Învaţă să le spui copiilor „Nu.” Un aspect extrem de ignorat, din păcate. În orice parc te vei duce sau loc de joacă vei putea observa în jurul tău cum copiii cer ceva părinţilor. În momentul în care nu este satisfăcută acea cerere începe „plânsul de formă”, „ţipatul pe frecvenţă înaltă”, „bătaia din picioare” sau poate „criza de isterie” care te face să te întrebi la ce ţi-a trebuit să faci copii.

Toate aceste comportamente apar pentru că nu este îndeplinită o dorinţă şi, atenţie, nu o necesitate. De fiecare dată când decizi să duci mâna la buzunar pentru a-i cumpăra copilului tot ce-şi doreşte îi alimentezi acestuia ceea ce se cheamă „recompensă imediată”, precum şi întărirea ideii că „mie mi se cuvine orice, acum, nu am nevoie să aştept”. Nu spun eu asta, ci studiile precum şi viaţa reală dovedeşte acest lucru.

Mai departe, se întâmplă că acel copil va deveni un adult răsfăţat pe bune, iar când se va lovi de prima criză a vieţii, se va întoarce la mama şi la tata  cu ochii în lacrimi, pentru că ştie că acolo este recompensat cel puţin cu o îmbrăţişare, o masă caldă, un acoperiş deasupra capului şi bani. Copilul va deveni un om care nu îşi va asuma răspunderea asupra vieţii sale pentru că nu ştie ce înseamnă „Nu”, ce înseamnă să nu se întâmple un lucru sau să nu mai meargă ceva. Aşa este când iei totul de-a gata. Spune „Nu” atunci când situaţia o cere!

4.Suferinţa pe termen scurt de copil construieşte recompensa întârziată de adult. Chiar dacă te doare pe moment să spui „Nu” începe să faci asta şi contribuie la înţelegerea faptului că pe termen scurt copilul poate suferi puţin pentru neîndeplinirea unei dorinţe, dar mai târziu va înţelege că anumite lucruri au nevoie de muncă, de o perioadă de aşteptare şi recompensa îndeplinirii obiectivelor va fi pe măsură. E dificil, dar merită.

Gândeşte-te ce înseamnă achiziţia unor lucruri mai importante precum o maşină sau o casă, lucruri pe care societatea ţi le bagă pe gât ca şi componente definitorii ale succesului personal financiar. Cum era „ia-l mamă pe ăsta de bărbat că are casă, maşină şi serviciu!”

Practic, lucrurile nu stau deloc aşa. În funcţie de modul cum părinţii te-au crescut sau cum vei creşte tu la rândul tău proprii copii vei putea observa comportamentul acestora atunci când vine vorba de achiziţii importante.

Mulţi oameni îşi cumpără locuinţă de tineri pentru că rata de la bancă este mai mică decât suma de plătit pentru chirie. Îşi justifică singuri decizia de achiziţie la nivel mental. În schimb, puţini se gândesc să stea următorii 5 ani de zile tot în chirie, iar banii pe care i-ar da pe dobânzi şi alte comisioane băncilor să-i folosească pentru începerea şi dezvoltarea unei afaceri. Asta este calea mai dificilă, în acelaşi timp este şi calea spre independenţă financiară, iar obţinerea independenţei financiare te poate conduce la a cumpăra sau construi casa pe care ţi-o doreşti fără să mai apelezi la împrumuturi. Cu siguranţă merită tot efortul.

Să îţi iei cât mai multe „Nu-uri” atunci când eşti copil te poate plasa de tânăr pe linia către independenţă financiară şi îţi poate construi o altfel de mentalitate decât cea a părinţilor tăi, dacă aceasta nu a fost una în acea direcţie. Părinţii tăi au făcut tot ceea ce au ştiut ei mai bine, aşa că te rog să nu-i acuzi de absolut nimic şi să-i iubeşti necondiţionat. Dacă vrei altceva pentru tine, atunci este alegerea şi răspunderea ta.

5.Copiii fac ceea ce văd. Mai demult am scris un întreg articol pe acest subiect şi pe care îl poţi citi aici. În rest copiii fac ceea ce vor şi ceea ce le place, însă nu înainte de a face ceea ce văd.

Ce vreau să spun este că ai crescut influenţat de tot ceea ce ai văzut şi auzit în jurul tău. Dacă îţi aduci aminte de când erai copil de lucruri pe care ţi le spuneau ai tăi şi tu nu le făceai, acum îţi poţi da seama că „ai cam pus cuvintele la spate”, cum se spune.

De ce s-a întâmplat aşa? Pentru că ai făcut ceea ce ai văzut la părinţii tăi, la ceilalţi copii, la ceilalţi adulţi pe care i-ai întâlnit. Ai modelat tot ceea ce ai văzut în jurul tău pe măsură ce ai crescut, iar acum acţionezi în urma „lecţiilor video” pe care le-ai primit. Nu te învinovăţi dacă este cazul şi nici nu arunca vina asupra altora, ar fi total greşit. Dacă eşti conştient de acţiunile tale, atunci eşti conştient şi de faptul că te poţi schimba cu adevărat dacă vrei şi este doar alegerea ta.

Te rog să nu generalizezi toate cele de mai sus. Eşti unic, original şi irepetabil şi asta înseamnă că totul diferă de la caz la caz. Ideea este că un copil fără limite, fără să înveţe şi să trăiască experienţa lui „Nu” atunci când este necesar, va deveni un adult problematic şi poate aluneca pe o pantă a vieţii din care să-şi revină cu greu sau, uneori, să nu mai scoată capul niciodată.

Lipsa impunerii de limite are impact direct asupra vieţii financiare, iar responsabilitatea noastră ca părinţi existenţi sau în devenire este să facem tot posibilul prin mijloacele de informare şi prin educaţie aplicată să le dăm copiilor contextul potrivit dezvoltării de obiceiuri şi comportamente financiare sănătoase.

Am o vorbă care spune că „permisivitatea hrăneşte lenea” şi se referă la faptul că un copil care nu primeşte educaţie financiară, care nu învaţă legătura dintre muncă şi bani, care nu îşi asumă răspunderea asupra propriei vieţi poate ajunge să devină un adult leneş, lipsit de motivaţie, de încredere de sine şi de dorinţa de a reuşi în viaţă, indiferent ce înseamnă acest lucru pentru el.

Spor la copii, ca să zic aşa… şi îmi doresc să contribuim împreună la creşterea unor generaţii de copii care vor câştiga financiar. Consider că este unul din cele mai importante articole pe care le-am produs până acum, l-am scris cu inima deschisă şi am credinţa că dacă îl consideri de folos pentru tine, atunci vei da informaţia mai departe. Mulţumesc!

Articole similare