Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu îmi pot da seama chiar şi dintr-un simplu telefon dacă la celălalt capăt al firului este un profesionist. Dacă m-am înşelat, următoarea convorbire sau o primă întâlnire îmi poate confirma acest aspect. Sunt anumite semne, care odată cu experienţa lucrului cu oamenii ajungi să le identifici din ce în ce mai repede.
De multe ori se întâmplă, de exemplu, să mergi la hipermarket şi o vânzătoare mutroasă să-ţi strice toată ziua, pentru că nici măcar nu te salută sau îţi aruncă produsele cu silă sau nu face nici minimul efort de a zâmbi. Un exemplu mult mai grav este pe la ghişeele diverselor instituţii ale statului unde dai numai de oameni, cred ei importanţi, care uită că sunt plătiţi din banii noştrii şi ne tratează ca şi cum noi le datorăm ceva sau ca şi cum ne fac un favor că ne iau banii.
Ei bine acestea sunt exemple de oameni care nu sunt profesionişti. Şi pentru o astfel de atitudine există explicaţii de genul „lasă că poate a avut o zi proastă” sau „cine ştie ce necazuri are pe acasă” sau „la ce salarii au săracii crezi că mai au chef să zâmbească?”. Eu nu sunt de acord cu astfel de scuze pentru că fiecare dintre noi are situaţia lui, dar când eşti la serviciu sau la conducerea unei afaceri poţi determina pagube serioase fără să-ţi dai seama.
Un exemplu foarte întâlnit este în zona asta a casierilor, să spunem aşa, dar sunt şi foarte mulţi oameni de afaceri care pur şi simplu sfidează orice limită a bunului simţ. Ai întâlnit şi tu astfel de oameni? Dar angajaţi ai unor companii mari care au un comportament nu departe de cele descrise mai devreme, ai întâlnit? Sunt sigur că da.
Ar fi interesant să aud de la voi ce părere aveţi în acest sens de mediul de afaceri din România, precum şi de profesionalism în general. Puteţi lăsa un comentariu la acest articol. Şi ca să intru direct în subiect fără alte discuţii, relatez mai departe despre câteva abilităţi, caracteristici sau trăsături definitorii pe care ar trebui să le aibă un profesionist. Ordinea nu înseamnă şi importanţa lor, pentru că eu consider că toate sunt la fel de importante. Voi puncta cu câteva sfaturi utile, zic eu.
1. Comunicare
Aici ar fi foarte multe lucruri de spus, dar mă voi rezuma la a spune că un profesionist ştie să asculte, nu doar să audă, şi apoi ştie cum să vorbească sau cum să transmită un mesaj scris adecvat. Chiar dacă este vorba de o convorbire telefonică, o întâlnire sau o discuţie la o casierie este necesar să asculţi ce spune celălalt.
Nu vorbeşti peste, nu întrerupi, pui întrebări dacă ai nelămuriri sau nu ai înţeles. Nu este nicio ruşine în a adresa întrebări. Un exemplu clasic, atunci când îţi este prezentată o persoană nouă, dai noroc, vă recomandaţi, iar peste 1 minut vrei să te adresezi din nou şi parcă i-ai spune pe nume, dar nu ai reţinut. Un gest perfect normal, mai ales dacă ştii că nu stai bine cu memoria sau cu reţinutul numelor, este ca imediat când faci cunoştinţă să întrebi încă o dată persoana respectivă cum o cheamă. Simplu şi nu vei mai uita.
A vorbi în public, în faţa unei audienţe mai mari sau mai mici, cunoscută sau nu, familie sau prieteni este o altă provocare. Frica de vorbit în public este printre cele mai mari frici ale omului. Ce este de făcut? Ca să înveţi să vorbeşti, dar să şi asculţi îţi recomand să mergi la cursuri de vorbit în public şi limbajul corpului, oferta este destul de mare pe piaţă, ai de unde alege. Acolo vei întâlni oameni noi, vei dobândi cunoştinţe şi metode pe care dacă le vei aplica vei deveni din ce în ce mai bun.
2. Inteligenţă emoţională
Mai importantă decât orice alt tip de inteligenţă. Poţi avea un IQ peste medie, dacă EQul tău este sub medie atunci este posibil să nu te descurci aşa cum trebuie în societate. Relaţiile tale cu oamenii cu care intri în contact suferă şi asta se vede cu ochiul liber sau se simte imediat. De ce este ea atât de importantă.
Pentru că dacă îţi vei dezvolta acest tip de inteligenţă vei ajunge în primul rând să te cunoşti mai bine pe tine şi emoţiile tale, astfel vei avea o viaţă mai bună, îi vei înţelege mai uşor pe cei din jurul tău indiferent în ce raport eşti cu aceştia, ceea ce din nou duce la o viaţă mai bună, vei reuşi să ai relaţii mai bune pe toate palierele personale şi profesionale, din nou o viaţă mai bună.
Un profesionist posedă o inteligenţă emoţională superioară, pe care ştie să o folosească ca un aliat de nădejde în tot ceea ce face. El relaţionează imediat, este empatic şi implicat. Ca orice, şi acest tip de inteligenţă poate fi dezvoltat, cultivat. Cum? Participând la cursuri, citind şi practicând cu toţi cei care ne înconjoară. Experienţa îşi va spune cuvântul. O carte extraordinară cu care poţi începe este cea a lui Daniel Goleman – Inteligenta Emoţională.
3. Seriozitate
Un profesionist este serios în tot ceea ce face. Vorbire, scris, comportament, atitudine, punctualitate, implicare, respectarea promisiunilor şi angajamentelor. Te-a supărat cineva vreodată şi i-ai zis poate chiar în faţă „eşti neserios!”? Mai mult ca sigur. Ceva nu a fost în regulă, ceva nu a corespuns cu ceea ce te aşteptai să primeşti de la persoana respectivă ca răspuns sau ca reacţie.
În acelaşi timp ar fi bine să analizezi dacă ce ai cerut era ceva ce putea fi dus la îndeplinire în bune condiţii, pentru că dacă exagerezi inutil atunci nu este neapărat lipsă de seriozitate din partea celeilalte persoane, ci doar poate neputinţă.
Îţi plac oamenii serioşi, care se ţin de cuvânt, care fac ceea ce spun? Da. Îi cauţi? Da. Îi cauţi din nou, pentru că ştii că te vor ajuta sau rezolva şi a doua oară? Da. Atunci despre asta este vorba şi de foarte multe ori seriozitatea este poate cea mai de preţ carte de vizită a unui profesionist.
Ştiu că vă doreaţi să scriu şi să dezvolt mai mult pe această temă, dar nu am s-o fac pentru că vreau să vă provoc şi pe voi să interveniţi în această discuţie. Lasă un comentariu la acest articol şi spune-mi din punctul tău de vedere care sunt cele 3 lucruri, calităţi, abilităţi, trăsături sau cum vrei tu să le numeşti, care definesc un profesionist.
Şi un ultim gând pe care îl aştern aici este de fapt o afimaţie: baza profesionistului este educaţia. Aici este cheia, de la educaţie pleacă totul. Dacă nu citeşti, dacă nu te instruieşti, dacă nu eşti curios, dacă nu pui întrebări, dacă nu te dezvolţi personal, dacă nu cauţi un mediu potrivit, dacă nu te cunoşti pe tine, atunci cu siguranţă nu eşti profesionist şi cel mai probabil nici nu vei fi unul. România este o ţară care suferă foarte mult la acest capitol, dar ştiu că împreună putem face o lume din ce în ce mai bună.
Aştept comentariile voastre şi răspândiţi mesajul. Mulţumesc.
Dacă vei considera că este scump să lucrezi cu un profesionist, atunci lucrează cu un amator
