O vorbă spune că obiceiurile vechi mor greu sau că obiceiurile dăunătoare sunt greu de eliminat din viaţa noastră. O altă vorbă spune că şi creierul uman trebuie hrănit în fiecare zi sănătos, la fel cum lucrează şi o alimentaţie sănătoasă pentru corpul tău.
Exemplul propriu este mereu un exemplu elocvent şi astăzi m-am decis să vă vorbesc despre cum am reuşit să elimin complet din viaţa mea un obicei destul de nociv pentru mine, poate mai mare decât alcoolul sau tutunul, din punctul meu de vedere. Asta nu înseamnă că pentru tine este nociv în vreun fel, doar tu hotărăşti pentru tine.
Este un obicei nociv atât în privinţa alimentaţiei, cât şi, de exemplu, asupra a ceea ce oferi tu ca hrană creierului tău. Da, v-aţi prins voi vorbi despre alimentarea sau hrănirea creierului sau minţii dacă vă este mai uşor de citit aşa. În mediile în care trăim, aici înţelegând, acasă, serviciu, afacere, prieteni, mijloace de transport, locaţii în care ajungem, etc, suntem bombardaţi zilnic de informaţii.
Peste 90% din informaţiile pe care le primim sunt prin intermediul ochiului uman.
Cu ochii vedem, iar mulţi dintre noi şi „auzim” ca să mă exprim astfel. Având în vedere acest aspect, precum şi repetitivitatea multor informaţii se creează destul de uşor obiceiuri. Un exemplu banal poate fi faptul că pe drum spre serviciu mergi cu căştile în urechi ascultând muzica preferată sau un post de radio sau seara după o zi de muncă îţi iei o bere şi te uiţi pe canalul de sport preferat sau la ora prânzului îţi iei o cafea de la marketul de lângă tine.
Şi faci aceste lucruri zi de zi, astfel ele se implementează ca obiceiuri, devenind în timp automatisme, şi dacă se întâmplă cumva să sari într-o zi peste, atunci te simţi vinovat sau îţi pare rău. Aşa cum îţi pare rău de exemplu că ai fost reţinut cu treabă şi nu ai ajuns acasă la timp să poţi urmări serialul preferat, ştirile sau talkshowul care te captivează atât de tare în fiecare seară.
Şi ajungem la subiectul articolului, şi anume obiceiul la care am renunţat şi sunt foarte fericit că am reuşit să fac asta.
De peste 2 ani de zile am renunţat la televizor.
Este doar o piesă de mobilier şi l-am mai folosit doar când m-am uitat la serialele preferate, meciurile de snooker sau de tenis de câmp (sporturile mele preferate) conectând laptopul la el. Pentru că am prieteni microbişti am mai vizionat ceva meciuri pe la terase prin oraş (mai demult, acum nu am văzut niciun meci de la CM 2014) pentru că îmi place compania lor şi pentru că ne vedem rar, iar astfel combinăm plăcerile fiecăruia la comun. Atât.
Înainte, televizorul pentru mine însemna trezit de dimineaţă şi lăsat pe canalul de ştiri până mâncam, mă spălam şi mă îmbrăcam pentru serviciu. La întoarcere dat drumul repede pe ceva muzică dacă era timp până începeau ştirile. Apoi film sau serial sau emisiuni de cântat, de gătit sau de talente nu ştiu de care.
Nu putea lipsi mâncatul în vârful patului şi ceva de băut, de obicei vin, dacă nu bere. La sfârşit de săptămână nebunie maximă trezire mai târzie, dat drumul pe muzică sau canale cu desene animate şi sitcomuri pentru adolescenţi. Nu exista weekend fără filme, seriale, emisiuni de iubire de patrie sau descoperiri senzaţionale despre cum a evoluat marmota, dezastre aeriene, secretele istoriei, şi normal ştirile.
Cireaşa de pe tort o reprezantau nopţile în care adormeam cu televizorul pornit pe canale de muzică, nu conta care, dar acolo în surdină până adormeam. A doua zi eram fresh (nici vorbă) şi mă trezeam cântând ceea ce înregistra creieraşul meu. Da, şi atunci când dormi creierul funcţionează şi înregistrează.
Era bine, era rău? Nu ştiu. Am fost mereu un om care ştie să discearnă informaţiile şi să nu fie atât de credul încât să accepte tot ceea ce vede şi aude la televizor. Nu am fost singur de-a lungul timpului, aceste practici avându-le şi părinţii sau partenera de viaţă de atunci, indiferent care a fost ea.
După o perioadă de majore transformări din viaţa mea când am început să mă răzvrătesc asupra lumii înconjurătoare, mi-am schimbat complet viaţa atât personală şi profesională. Iar într-o zi, nu îmi amintesc exact data, am decis că nu voi mai deschide televizorul. Deloc. Am zis să vedem ce poate să se întâmple. Zis şi făcut. Crede-mă că o perioadă am fost foarte iritat şi mă mâncau degetele să apăs pe power la telecomandă, ceva de nedescris. Eram în sevraj. La fel ca drogaţii.
Mai presus de toate am avut ambiţie şi voinţă. M-am vindecat complet de acest obicei negativ şi extrem de dăunător pentru mine, iar acum pot să-ţi spun şi ce beneficii am de pe urma acestei schimbări majore din viaţa mea.
1. Nu mai sunt stresat pentru că în creierul meu nu mai ajung informaţii negative
Și nici nu mai am griji că pierd nu ştiu ce emisiune sau serial. Peste 90% din ştiri sunt negative deoarece prezintă subiecte de impact vizual şi emoţional puternic care nu fac altceva decât să lucreze încet la diminuarea încrederii în tine şi a mediului tău înconjurător. În fiecare zi vezi accidente grave care mai de care mai sângeroase, deci trebuie să ai grijă pe drum că tu poţi fi următorul. În fiecare zi auzi că economia nu merge, este o criză adâncă sau că economia a făcut în ultimul trimestru un salt de multe procente, iar tu te uiţi în buzunar şi la tine saltul este în jos.
Toate aceste informaţii sunt generatoare de stres şi de griji suplimentare. În caz că nu ştii, îţi spun un secret, oamenii nu sunt făcuţi să aibă griji. Îţi este dată o viaţă pe care să o trăieşti frumos şi să te bucuri de fiecare moment. Nu a zis nimeni că viaţa este uşoară, dar este frumoasă şi merită trăită astfel.
2. Nu mai am dureri de ochi sau de cap pentru că nu mai stau cu ochii aţintiţi la un ecran atâtea ore pe zi.
Acum privesc natura, frumuseţea locurilor, a oamenilor din jurul meu, cunoscuţi sau nu, îmi încânt privirea doar cu ceea ce îmi bucură ochii. Orele în şir petrecute zilnic îmi dădeau din când în când dureri de cap fără să-mi dau seama de fapt de unde le aveam. Deveneam iritat, anxios, stresat, ba chiar nesuferit.
Media în România este de 8 ore pe zi la televizor. Nu am stat niciodată atât, dar stau şi mă întreb dacă stai 8-10 ore pe zi la serviciu, 1 oră pe drumuri şi 8 la televizor, mai rămân aproximativ 5 ore pentru restul activităţilor, inclusiv somn. Eşti condamnat să stai în casă luni-vineri şi să ai timp pentru altele doar la sfârşit de săptămână sau în concedii. Dar este aşa? Sigur nu. Nici atunci nu faci nimic.
3. Am timp pentru pentru activităţile care dau valoare vieţii mele.
Mi-am organizat programul astfel încât nu lipseşte cititul, scrisul pe blog sau la cărţile pe care le am în lucru, ascult materiale audio pentru dezvoltare personală, muzică urmăresc şi sunt la curent cu ceea ce îmi place. Am timp pentru întâlniri cu oameni noi, pentru că am devenit foarte sociabil, plus că lucrez la un nou proiect, aşadar am timp pentru a-mi creea o noua sursă de venit.
Am timp să fac sport regulat. Înainte nu făceam sport deloc, singurele acte sportive fiind halbere, tastatură viteză şi făcut mămăligă cu schimbătorul de viteze de la maşină. După ce am probat mai multe sporturi, printre care fotbal, tenis de câmp, tenis de masă, bowling, biliard, am descoperit în sfârşit ceea ce îmi place – să alerg. De ce? Citeşte articolul meu pe această temă aici.
4. Alimentaţia mea s-a schimbat.
Înainte nu mă interesa ce mănânc pentru că mereu mâncam pe fugă, iar un alt aspect mâncam până peste pragul de saturaţie. Mereu mă grăbeam să prind emisiunile mele, iar mâncatul în faţa televizorului era ceva firesc (dar nu este benefic). Acum când stau la masă exact asta fac – stau la masă şi sunt concentrat la ceea ce mănânc şi cum mânânc. Nu mă grăbesc şi savurez.
În niciun caz nu mai bag în mine până să mă simt atât de plin încât să nu mă pot nici ridica de la masă, iar pentru faptul că fac şi un sport regulat şi consistenţa meselor mele s-a schimbat. Am timp să-mi prepar aşa cum îmi doresc masa preferată şi sănătoasă.
5. Oricum aflu informaţiile importante şi care chiar contează cu adevărat.
Mediul online oferă rapid acces la informaţii, iar dacă eşti abonat la câteva newslettere este tot ceea ce ai nevoie. Să nu mai vorbesc de reţelele sociale gen facebook unde cu siguranţă cineva din lista ta va posta o ştire de senzaţie, şocantă, extraordinară, impresionantă, care te va face să plângi, care te va face să te cutremuri, care te va impacta emoţional, care este terifiantă, abominabilă, apocaliptică şi aş putea continua să-ţi dau sinonime până mâine dimineaţă fără să mă uit în vreun dicţionar. Se ştie, prietenii din listă care pun astfel de informaţii primesc block direct din partea mea.
De asemenea folosesc youtube pentru documentare sau emisiuni interesante sau muzica preferată, aici găsind orice doresc la orice oră, astfel programul meu nu este afectat. Aşadar, dacă nu mă uit la televizor nu înseamnă că trăiesc în vreo bulă, singur.
Sunt multe lucruri de spus, dar mai presus de toate vreau să-ţi spun ceva: nu sunt împotriva privitului la televizor, ci doar consider că poţi alege ce să priveşti. Eu am ales să nu mai privesc deloc, iar această schimbare alături de altele pe care le-am implementat în viaţa mea, m-au făcut un complet alt om, mai deschis, mai bucuros, mai sociabil, mai organizat, mai sănătos, mai luminat, mai fericit.
Cei care mă cunosc de mai demult au sesizat deja schimbările, iar cei care mă cunosc mai puţin vor simţi din prima energia mea. Cheia este să ieşi din zona confort, să te dai un pic la o parte din cadru şi să priveşti imaginea de ansamblu, să te înconjori de oameni care te ridică, să stai într-un mediu în care valoarea este recunoscută şi promovată, să te educi continuu şi să promovezi educaţia, să faci doar ceea ce îţi place şi să dai valoare cu adevărat prin tot ceea ce faci.
Nu critic pe nimeni, acest articol este povestea mea şi ţi-am descris cum viaţa mea s-a schimbat în bine, dar de viaţa ta eşti responsabil numai tu. Doar tu poţi să decizi cum trăieşti. Eu îţi doresc un sigur lucru: să-ţi trăieşti viaţa ta cea adevărată, să faci doar ceea ce îţi place, unde şi cu cine îţi place, să ai o viaţă din ce în ce mai bună.
Prea puţini oameni se bucură cu adevărat de această călătorie care este viaţa, în timp ce prea mulţi oameni se zbat între griji, griji pentru orice, necazuri, tristeţuri şi comedii ieftine, prea mulţi au luat calea celor care se dau bătuţi, prea mulţi au încetat să mai creadă în primul rând în ei, prea mulţi vor acum şi nu au răbdare, prea mulţi s-au născut săraci şi aşa vor rămâne toată viaţa, prea mulţi se tem, prea mulţi stau şi aşteaptă, prea mulţi ar vrea dar nu sunt dispuşi să facă niciun efort în plus, prea mulţi trec pe lângă oportunităţi, prea mulţi dorm fără să se mai trezească vreodată.
Dacă ai ceva care încă mai arde în tine, atunci este timpul să iei măsuri, să-ţi schimbi viaţa cumva, să faci ceva pentru tine şi să împărtăşeşti lumii cunoştinţele tale, pentru că cu cât vei ajuta mai mulţi oameni să-şi îndeplinească visele, cu atât mai mult se vor îndeplini şi ale tale.
De la un suflet deschis, cu sinceritate şi respect,
Daniel
