Sunt zile în viaţă când plouă pentru că nu poate fi mereu soare, dar este necesar să înveţi să mergi şi prin ploaie. Dacă ai scopuri, obiective şi un traseu ales nimic nu te poate opri, cu atât mai puţin vremea de afară. Astăzi aveam antrenament programat şi când m-am trezit dimineaţă am văzut că deja începuse să picure.
Am zis că mai dorm şi mă duc mai târziu, poate nu plouă. Am mai stat un minut şi am realizat că nu are rost să amân pentru că nu pot prevedea exact evoluţia vremii. Aşa că am plecat la treabă şi iatăcă a venit şi ploaia, destul de serioasă. Cu toate acestea antrenamentul meu a mers mai departe şi chiar am reuşit să scot cel mai bun timp de până acum pe distanţa pe care am avut-o de alergat pentru azi.
La fel este şi în viaţă. Dacă amâni, stai şi ţii cont de toate aceste detalii, îl pui pe „dacă” în faţă, atunci este foarte probabil că nu vei ajunge acolo unde îţi propui. Vreau să spun că nu există momentul ideal, el este acum. Oare cât timp le va lua oamenilor să realizeze asta?
Prinşi în vâltoarea aspectului de lipsă de timp, oamenii se obişnuiesc cu această stare de „a nu a avea timp” pentru altceva. De fapt au, dar organizarea deficitară a timpului sau alocarea lui pentru activităţi de genul stat degeaba sau urmărit toate filmele care apar, îi duc pe o cale a pierzaniei. Şi după o viaţă în care munceşti 40 de ore pe săptămână timp de 40 de ani, probabil crezi că vei avea timp şi bani să faci toate lucrurile pe care nu le-ai făcut la momentul potrivit, adică acum. Oare?
Acum este şi cel mai potrivit moment să citeşti acest articol şi să te gândeşti dacă următoarele aspecte despre care voi vorbi au ceva în comun cu viaţa ta. Eu ştiu că au cu majoritatea, dar mă gândesc că tu nu vrei să fii ca majoritatea şi că vrei să ieşi din mulţime şi să faci diferenţa. În ultimele zile am luat o pauză de la toate activităţile pe care le desfăşor şi am ieşit în lume prin frumoasa noastră ţară căutând în principal locuri în care nu am mai ajuns până acum. Am avut astfel şi ocazia să văd dacă şi în alte zone ale ţării oamenii nu ştiu ce să facă cu viaţa lor.
Răspunsurile nu au ezitat să apară la tot pasul şi am scos în rândurile următoare, sub forma unei liste, 10 motive pentru care unii oameni, a se citi majoritatea, nu vor reuşi niciodată în viaţă să facă ceea ce şi-au propus sau dacă vor avea o viaţă bună, să zicem, va fi o pură întâmplare. Start!
1.Oamenii se grăbesc
Să ajungă primii la casa de marcat, la semafor, la a intra în depăşire astfel încât tu să pui frână, se grăbesc să răspundă la telefon şi uită că sunt pe stradă sau la volan şi se expun accidentelor, să ajungă primii ca să stea la coadă, către serviciu pentru că s-au trezit târziu (somnul nu mai este suficient). Am enumerat câteva situaţii ceea ce voi face şi la următoarele puncte.
Unde vă grăbiţi oameni buni? Ştiu că trăim timpuri în care totul se întâmplă din ce în ce mai repede, dar crezi că dacă faci o depăşire riscantă pentru că te grăbeşti ajungi mai repede? Cu cât, maxim 5 minute? În afară de situaţiile urgente în care cu adevărat eşti nevoit să te grăbeşti, în rest este vorba doar de un slab management al timpului.
2. Oamenii se contrazic
Și nu aşa oricum, ci pe orice temă, la orice oră, chiar dacă ştiu sau nu ştiu detalii despre subiectul respectiv. În ultimii ani a devenit sport naţional acest aspect şi asta derivă din faptul că oamenii consideră că ei se pricep la orice şi automat au argumente. Unii se contrazic cu atâta ardoare încât pierd foarte mult timp, de exemplu pe reţelele sociale, unde au prilejul să-şi exercite arta contrazicerii la orice pas.
Întrebarea mea ar fi, pentru voi cei care vă contraziceţi la orice, următoarea: „Dacă ţi-ai folosi energia asta interioară şi timpul alocat pentru discuţii stupide pe net, în scopul îndeplinirii unor obiective cu adevărat importante, oare ar funcţiona mai bine viaţa ta?” Îţi ofer tot eu răspunsul – DA.
Şi eu mă mai contrazic uneori, dar numai în cunoştinţă de cauză, în niciun caz nu mă lansez în discuţii pe subiecte pe care nu le cunosc sau care chiar nu mă interesează.
3. Oamenii fac presupuneri
Iar una pe care am întâlnit-o destul de des vine din trafic. Tu, care mergi cu maşina ta bengoasă pe care ai dat nu ştiu cât (bineânţeles ai făcut credit în prealabil pe principiul maşina mai scumpă decât casa în care stau), dai peste un alt conducător auto care merge cu Logan şi atunci te apucă nervii ce să mai.
Te bagi în fundul lui, dai flashuri, claxoane să meargă mai repede că tu te grăbeşti sau pur şi simplu consideri că este şoseaua ta, cadou de la mama ta. De fapt omul din faţa ta circulă regulamentar, dar tu eşti de vină pentru un comportament agresiv.
Te-ai întrebat vreodată dacă nu cumva omul din Logan-ul din faţă poate este patronul unei firme sau al mai multora şi are BMW-ul seria 7 la revizie astăzi şi circulă cu Logan-ul de la firma lui? De ce să te întrebi asta? Pentru că am văzut cum un astfel de om la primul semafor s-a dat jos din maşină şi a venit la cel care îl şicana să-l întrebe care este problema şi de ce insistă să-şi piardă locul de muncă fără să-şi dea seama.
Nu susţin că vreunul din comportamente este normal şi că ar trebui să ne fie frică de cineva, dar vreau să atrag atenţia asupra faptului că o presupunere greşită îţi poate schimba viaţa aşa cum nu te aştepţi, în sens negativ.
4. Oamenii sunt ignoranţi
Pentru că aşa sunt educaţi, crescuţi, asta văd peste tot în jurul lor, acasă, la prieteni, la şcoală, pe stradă, în club, la televizor, în mijloacele de transport în comun, în trafic, în concediu sau mai ştiu eu unde. Păi dacă iei masa cu părinţii şi de mic tatăl tău (de care eşti mândru sper) trăgea o râgâială zdravănă asta vei face şi tu, dar culmea nu doar acasă, ci şi în locuri publice, gen la restaurant ca să se uite toată terasa la tine.
Poţi arunca pe geam orice când te deplasezi cu maşina, de la ţigări, hârtii, pahare de cafea, sticle goale, coji de banane că doar nu vrei să faci mizerie în maşina ta întreţinută bine. Da, acolo e singurul loc în care îţi place să fie curat mereu. Ce importanţă are să ştii câte ceva din codul bunelor maniere când tu ai învăţat din versuri hip hop, care nu au legătură cu realitatea celor care le cântă, că manierele se dobândesc în spatele blocului cu o pungă de seminţe şi o bere rece?
5. Oamenii se vaită
De orice, oricând, oricui. Aproape orice discuţie începe cu cuvinte de genul „este greu”, „nu vezi că nimic nu merge”, „încasările sunt slabe”, „vara asta este capricioasă”, „s-a anunţat cod galben de ploi”, „mâine va fi caniculă insuportabilă”, „ai văzut şi tu săracii aia de se întorceau de la discotecă au ajuns în pom, tineri mamă, îţi dai seama?!”.
Trăim în zodia văicărismului în care majoritatea se plânge şi în acelaşi timp aşteaptă ceva, eventual de la guvern. Vă mai spun încă o dată până vă intră în cap că guvernele sunt făcute să ia şi nu să dea, greu de înţeles ştiu. Şi plânsul este sport naţional, se varsă lacrimi pentru orice de la divorţul nu ştiu cărei vedete de carton până la moartea vreunui baron local.
Dar să te vaiţi este o artă nu-i aşa? Întrebarea mea ar fi: „În loc să te vaiţi de ce nu pui mâna pe treabă cu adevărat, să-ţi iei viaţa în mâini şi să faci ceva cu ea?”
6. Oamenii se scuză, chiar şi fără motiv
Un exemplu pe care îl întâlnesc foarte des este apelul telefonic. Ai văzut şi auzit pe cineva care dupa „Alo, dl. Tănase?”, spune imediat, „îmi cer scuze că vă deranjez, vroiam să vă anunţ că a sosit factura”. Pentru ce îţi ceri scuze te întreb? Dacă era normal şi era treaba ta să mă anunţi, atunci pentru ce sunt scuzele?
Dar cele mai frumoase scuze sunt atunci când ceva nu merge şi intri pe tărâmul scuzelor pentru că ceva sau cineva trebuie să fie de vină pentru eşecul tău. Atunci arăţi cu degetul înspre vinovat, dar uiţi că întotdeauna trei degete sunt îndreptate către tine. Tu eşti adevăratul vinovat.
Aşa că te rog, ieşi din tărâmul scuzelor, nu-ţi mai cere scuze şi fă ceea ce trebuie să faci la un nivel înalt, excepţional, astfel nu vei mai eşua şi nu vei mai avea…scuze.
7. Oamenii sunt leneşi
De câte ori ai auzit atât în capul tău, cât şi la alţii expresia celebră de: „Mi-e lene!” Lenea este cucoană mare şi culmea pe cucoana asta o cunoaşte majoritatea lumii. Nu mai are rost să fac ceva azi oricum e târziu, dar de fapt mi-e lene, nu mai duc gunoiul acum pentru că a început filmul şi pot să-l duc şi mâine dimineaţă, acum mi-e lene, nu mai termin ce aveam de lucru în seara asta pentru că nu am chef, de fapt mi-e lene, nu mai dau cu mătura în faţa porţii că doar în curte este curat, dar mi-e lene, nu mai spăl maşina că oricum a zis la meteo că vine ploaia peste câteva zile, de fapt mi-e lene.
De fapt şi mie mi-a fost lene să stau să scriu articolul ăsta şi dacă şi ţie îţi este lene să-l citeşti, atunci eu zic că mă opresc aici că pot să-l public şi mâine şi evident şi tu poţi să-l citeşti când vrei.
Îmi asum când spun că poporul român este leneş şi puturos în orice, iar dacă vrei să mă contrazici o poţi face printr-un comentariu la acest articol.
8. Oamenii nu se educă
Într-una din frumoasele dimineţi petrecute într-o zonă montană, m-am trezit şi eu şi prietenii mei să mâncăm ceva, să bem o cafea şi să plecăm la drum. Gazda noastră avea în partea din faţă a curţii o cârciumă, funcţională de la prima oră a dimineţii. Acolo am regăsit câţiva săteni care întrunesc perfect cele descrise până acum în articol. Pe deasupra, ziua lor a început cu o tărie şi o bere, ca să stingă setea, că doar mâncaseră sărat în somn, probabil.
Acesta nu este un exemplu izolat de la sat, pentru că şi la oraş este la fel, doar că la oraş nu avem câmpuri de lucrat, ci asfalt de bătut zilnic cu piciorul sau cu maşina. Şi atunci ce să mai vorbim de educaţie?
Acasă în faţa blocului regăsesc de multe ori când mă întorc grupul de iniţiativă locală, care înarmat cu pungi de seminşe cu „nuplecabilitate” şi bere „la metru”, discută cu ardoare cum s-a mai certat preşedintele cu premierul sau unde îşi face vacanţa unul din maneliştii de minune ai ţării.
Întrebarea mea ar fi: „Pe când o carte de dezvoltare personală, un film bun, o piesă de teatru, un concert, o revistă, o plimbare în parc, un sport practicat regulat?”
9. Oamenii au prejudecăţi
La care ţin foarte mult şi mai mult de atât judecă alţi oameni pentru ceea ce fac, ce spun sau ce scriu. Se spune că românul s-a născut poet, iar eu aş adăuga că românul trăieşte în proverbe. Nu mă crezi, fii atent la discuţiile din jurul tău.
Sunt şi proverbe bune, adevărate, de viaţă, spirituale, dar românii au o categorie aparte pe care o moştenesc de pe urma „Mioriţei” şi care, culmea, şi-a făcut loc cel mai mult în conştiinţa maselor peste timp. Un simplu exemplu ar fi cel cu să moară capra vecinului.
Nu deschid această polemică, dar prejudecăţile sunt la rang de artă mai ales în ce privesc banii, care sunt „ochiul dracului” şi bogaţii cu bani mulţi sunt oameni răi, sau relaţiile gen „să nu o iei pe una care are copil” sau „să nu-l iei pe ăla că l-a lăsat pentru că o bătea” sau „mai staţi şi voi să vă cunoaşteţi mai bine că noi am vorbit vreo cinci ani până ne-am luat”.
Scapă de prejudecăţi, ieşi din poză, uită-te la tine unde te aflii şi ce faci şi treci linia zonei de confort, acolo este magia, viaţa adevărată la care visezi şi locul unde îţi poţi îndeplini visele!
10. Oamenii le ştiu pe toate.
Ei ştiu şi despre bani, afaceri, fotbal, politică, maşini, ba chiar îşi impun şi susţin punctul de vedere de câte ori au ocazia. De obicei, în necunoştinţă de cauză. Ei sunt foarte bine informaţi de la alţi oameni, din presa scrisă, de la televizor sau de la radio „şanţ”.
Ei cunosc toate detaliile mai puţin pe cele din surse oficiale sau cum se spune direct de la sursă, pentru că nu caută unde trebuie şi pentru că se încred în ce spun amicii lor. Ei caută puţin pe internet şi consideră că deja ştiu, dar de fapt nu caută nici măcar sursa oficială pentru că în ochii lor sursa oficială nu este de încredere. Ei nu au încredere în nimic pentru că ei ştiu că de fapt nimic nu merge. Înţelegi ce vreau să spun?
Ei sunt oamenii de care eu mă feresc. Când aud pe cineva că spune ştiu şi începe să înşire toate cele auzite din prieteni sau alte surse evident neoficiale, îmi dau de fapt seama că ei nu ştiu nimic. Ei trăiesc cu lumea, ţin cont şi se lasă influenţaţi de ce spune lumea în loc să cerceteze mai adânc şi să judece cu mintea lor.
Întrebarea mea ar fi: „Dacă tot eşti aşa deştept şi le ştii pe toate, de ce eşti sărac?”
Sunt mai multe aspecte pe care le constat zi de zi la oamenii pe care îi întâlnesc în diverse situaţii, unul despre care nu am vorbit, de exemplu, fiind bârfa. Ce părere aveţi, oare oamenii bârfesc? Şi încă cum, dar nu vreau să dezvolt mai departe.
Vreau să atrag atenţia asupra faptului că acest articol nu este o critică, ci doar o constatare a lucrurilor aşa cum se întâmplă ele în viaţa cotidiană şi care mie îmi lasă un gust amar. Niciunul din noi nu este perfect, dar tendinţa ar fi să fim din ce în ce mai buni în fiecare zi.
Sunt sigur că cei care se încadrează în cele descrise nu vor reuşi niciodată în viaţă pentru că nu asta este calea, dacă vrei să reuşeşti cu adevărat atunci nu vei vorbi de prieteni pe la spate, nu vei mai rămâne în pat pentru că ţi-e lene, nu vei bârfi, nu vei pretinde că tu ştii, nu te vei contrazice fără argumente, nu te vei grăbi doar pentru că toţi se grăbesc, nu vei merge cu turma. Şi dacă vrei să reuşeşti să-ţi îndeplineşti visele atunci va trebui să ajuţi alţi oameni să-şi îndeplinească şi ei visele.
Tu vei fi cel care va face diferenţa! Ţi-ai dorit vreodată să fii unul care face diferenţa? Dacă da, atunci te felicit şi te rog să te faci remarcat şi să ieşi din mulţime cu fruntea sus, iar dacă nu, atunci te rog nu deveni atât de arogant în ignoranţa ta încât să pretinzi că eşti ceva ce nu vei fi vreodată.
Te las cu un gând bun şi îţi urez din ce în ce mai bine!
Daniel, bloggerul care te motivează
