Într-un interviu pe care l-am acordat de curând unui săptămânal, am fost întrebat cum îmi vine inspiraţia. Ei bine, dimineaţă, imediat ce am deschis ochii şi gândurile au început, uşor, uşor, să-şi facă de cap prin mintea mea, a încolţit această idee, o combinaţie dintre minunile lumii şi ceea ce se află în interiorul nostru ca fiinţe umane.
Dacă minunile lumii se referă la lumea exterioară, m-am gândit că aş putea găsi şi minuni ale lumii în lumea interioară, indiferent de numărul lor. Pentru a păstra simetria şi pentru că îmi place cum sună „şapte”, am trecut la scris şi mă prezint acum, în faţa voastră, cu cele şapte minuni ale lumii interioare. Aşa cum le văd eu şi cu gândul că lumea interioară creează lumea mea exterioară.
Nu te gândi acum că am filozofat prea mult pe această temă, pentru că mie îmi place să fiu autentic, ci doar am pus un pic de ordine în idei, iar apoi am aşternut prin intermediul tastaturii cuvintele care urmează. Eu am fost curios să văd ce iese şi sper să fii şi tu curios să parcurgi rândurile de mai jos. Îţi mulţumesc că citeşti blogul meu şi îţi sunt recunoscător pentru acest lucru 🙂
1. Gândurile
Îmi observ gândurile şi le aleg pe cele care mă susţin. Este un proces de permanentă observare, uneori destul de dificil, dar m-am obişnuit cu gândul, ca să zic aşa. Gândurile sunt fundamentul pentru tot ceea ce suntem sau devenim, reprezintă relaţia dintre lumea noastră interioară şi lumea noastră exterioară.
Sunt primul nostru nivel de creaţie şi pun energia primordială în mişcare. Câteodată stăteam şi mă întrebam: „De unde vine, totuşi, primul gând, gândul suprem?” şi tot eu răspund: „De la Dumnezeu, bineînţeles!”
2.Sentimentele
Cu toţii le trăim şi le simţim din plin, în fiecare moment. Fie că vorbim de cele pozitive, fie că vorbim de cele negative. Din păcate, cele negative sunt foarte prezente şi puternic impregnate în vieţile multor oameni. Şi ce să vezi, că ele provin de la gânduri de acelaşi tip, care produc diverse frici la nivel mental, care apoi se propagă şi ne dau sentimentele negative.
Citeşte şi Cum să-ţi exprimi recunoştinţa
Aici văd lucrurile ca un circuit, pentru că gândurile dau sentimentele şi sentimentele influenţează gândurile. Ţin cont de faptul că este un circuit şi încerc, de fiecare dată, să-l alimentez cu ceea ce este mai bine pentru mine şi pentru sănătatea mea, per ansamblu.
3.Emoţiile
Din punctul meu de vedere, dar şi al ştiinţei (mai precis al neuroştiinţei, din ceea ce am studiat eu), emoţiile nu sunt acelaşi lucru cu sentimentele. Emoţiile sunt energie în mişcare, iar această energie provine din partea fiziologică a organismului uman.
Sunt ca un pachet de date transmise de diverşii receptori ai organismului uman şi comunică prin impulsuri electrice, electromagnetice, neurotransmiţători, unde de presiune şi altele. Toate aceste semnale pe care le primim de la sistemele noastre constituie emoţiile noastre.
Pe baza acestora, creierul interpretează datele, exact ca un computer, şi le transformă în sentimente, adică devenim conştienţi de stimulii pe care îi primim de la nivel fiziologic. Nu am gândit aşa de la început, dar când am înţeles asta, am învăţat ce înseamnă să-ţi observi gândurile şi de la ce nivel de adâncime provin acestea.
4.Credinţa
Cu mulţi ani în urmă aş fi legat credinţa de religie. În prezent, pentru mine cuvântul „credinţă” nu înseamnă nimic altceva decât conştientizarea puterii mele interioare şi folosirea acesteia pentru a trăi întru scopurile mele cele mai înalte. Este ceva mai presus de partea fizică, sentimente, gânduri sau emoţii.
Este ceea ce mă motivează să mă trezesc dimineaţa şi să mulţumesc că am deschis din nou ochii şi am oportunitatea de a trăi o nouă zi minunată din viaţa mea pe acest pământ. Credinţa este cea care mă împinge să devin în fiecare zi, în orice privinţă, din ce în ce mai bun. Este cea care mă duce spre îndeplinirea scopurilor mele cele mai mari. Este cea care dă sens vieţii mele, cu toate aspectele acesteia.
5.Fericirea
Oamenii greşesc atunci când îşi condiţionează fericirea de îndeplinirea unor scopuri sau obiective viitoare. Ducerea la îndeplinire ar trebui să fie doar cireaşa de pe tort. Fericirea nu este un scop. Este un proces în sine, iar la bază este, de fapt, o simplă alegere care vine din credinţa că EU şi viaţa MEA suntem OK, suntem suficienţi, suntem perfecţi aşa cum suntem şi nu este nevoie de nimic altceva.
Şi, până la urmă, dacă eşti fericit în prezent, atunci când îţi vei atinge şi obiectivele propuse pentru viitor vei înţelege şi sintagma de „happily achieve instead of achieve to be happy”. Eu am înţeles-o şi trăit-o. Adevărata fericire pleacă din interior şi se manifestă în exterior, iar acolo este nevoie s-o dobândesc, s-o descopăr.
6.Mintea
Aş fi putut folosi şi alte cuvinte, precum cunoaştere sau inteligenţă, dar am ales să folosesc generic „mintea” pentru a face deosebirea dintre minte şi creier, care sunt două lucruri total diferite. Şcoala nu prea ne-a fost de ajutor pe parcursul ei şi nu ne-a dat prea multe indicii în acest sens, aşa cum nu a făcut-o cu multe alte lucruri.
Citeşte şi 10 motive pentru care oamenii nu reuşesc în viaţă
Mintea este ceva nu îţi poate lua nimeni, este o avuţie personală atât de bine înrădăcinată în interiorul tău, încât împreună cu toată fiinţa ta interioară îţi determină destinul, succesul şi viitorul. Ea nu este localizată în creier sau în alte părţi ale corpului, ci pur şi simplu eşti TU, cu totul, într-o permanentă mişcare, ca nişte „fluide care se plimbă prin conductele vieţii” (de unde mi-o mai fi venit şi metafora asta 🙂 ).
7.Sufletul
Eu văd lucrurile aşa. Dumnezeu, sufletul suprem, pentru a se cunoaşte pe sine, a creat omul şi şi-a divizat sufletul într-o mulţime de suflete, ceea ce suntem fiecare dintre noi. Dar nu le-a despărţit efectiv, pentru că nu poţi spune unde începe un suflet şi unde se termină celălalt, aşa cum nu poţi spune unde se termină aerul din sufragerie şi începe cel din dormitor. Nu, sufletul nu este în corp, ci corpul este doar un vehicul pentru suflet.
Astfel, cu toţii suntem unul şi unul suntem toţi. Nu intru în polemici religioase şi nu sunt împotriva religiilor, indiferent care sunt acestea, nu sunt ateist şi nu sunt un contestatar. Ci, pur şi simplu, aşa văd eu lucrurile despre suflet.
Şi dacă ar fi să-i dau şi o altă definiţie sau conotaţie, ar fi că acesta este totalitatea a ceea ce am spus mai spus la care se adaugă tot ceea ce nu am spus mai sus, cu referire la lumea interioară. S-ar putea să ţi se pară ambiguu, dar ca să înţelegi mai bine, aş spune că „noi suntem tot ceea ce suntem, dar şi tot ceea ce nu suntem”. Ar fi ceea ce se cheamă „dicotomia divină”.
—
Sunt mult mai multe lucruri pe care le-aş fi putut aşterne aici despre lumea interioară, dar m-am oprit doar la acestea şapte şi doar la câteva aspecte, aşa cum le văd eu, în fiecare dintre acestea. Ca să ne înţelegem, nu susţin că acesta este adevărul, ci este doar o reflecţie de dimineaţă sau adevărul meu, TU eşti unic, original şi irepetabil şi, tocmai de aceea, priveşti realitatea, perspectiva din punctele tale de vedere.
Dacă rezonezi cu ceva din rândurile de mai sus, lasă, te rog, un comentariu, iar dacă doreşti să ne spui şi nouă cum vezi tu lucrurile eşti liber, din nou, să laşi un comentariu. Dacă ţi-a plăcut articolul şi ideea mea, te invit să-i dai un like şi un share şi, de asemenea, să reflectezi ce înseamnă pentru tine lumea ta interioară.
Daniel, bloggerul care te motivează
