„Nu am nevoie să ştiu educaţie financiară! Îi angajez pe alţii pentru asta!” Aceasta este o afirmaţie obişnuită a unui om de afaceri, care consideră că orice se poate rezolva cu bani sau cu câteva telefoane. Este posibil să aibă dreptate în anumite situaţii punctuale, dar, în rest, nimic mai fals. Diferenţa, între acel tip de om de afaceri şi un om obişnuit, este de cele mai multe ori oportunismul sau doar curajul de a începe propria afacere.
Poate fi diferenţa, lipsa educaţiei financiare?
De ce nu îşi încep oamenii o afacere proprie? Pentru că ajung să fie prinşi în ceea ce se cheamă „Cursa Şobolanului”. Este posibil să mai fi auzit de acest termen sau despre ce este vorba şi îndrăznesc să te întreb: „Dacă ai aflat ce înseamnă, ai făcut vreun pas pentru a ieşi din cursă?” Adresez această întrebare pentru că zilele trecute stăteam de vorbă la cină cu un vechi prieten, care, în prezent, lucrează la o corporaţie mare din România.
Nu ne-am văzut de ceva timp, aşa că am avut destul de multe de discutat. Între timp, mi-am adus aminte că, la ultima discuţie, pe care am avut-o cu aproximativ 6 luni în urmă, îmi spunea că este gata să-şi înceapă propria afacere, în paralel cu serviciul. Planul lui era să pună lucrurile pe picioare, iar peste 1 an de zile, când nivelul profitului din afacere avea să fie egal cu nivelul salariului actual, să renunţe la serviciu.
Planul era destul de ambiţios, mai ales că el are un salariu foarte ridicat (de peste 10 ori media pe economie!) comparativ cu piaţa din România şi, tocmai de aceea, l-am şi felicitat atunci pentru decizia luată. L-am întrebat ce a mai făcut cu proiectul său şi cum merg lucrurile în prezent. Răspunsul lui nu pot să spun că m-a şocat, dar m-a blocat puţin, pe moment: „NIMIC!”
Dă-mi mai multe detalii, te rog.
A început să-mi înşire o serie de scuze, unele întemeiate, altele fără niciun temei real. În afară de binecunoscuta şi banala „nu am timp”, au apărut scuzele legate de mediul economic, de faptul că alţi doi colegi au încercat şi nu a mers, de şefii cei mari de la serviciu care vor observa că nu se mai dedică întru totul, de faptul că nu ştie cât îl va costa toată investiţia şi că nu nici măcar nu ştie dacă va merge.
Aici am zis: „STOP!” În momentul în care am auzit că nu ştie cât îl va costa investiţia, l-am rugat să se oprească şi să-mi detalieze. Mi-a spus că nici măcar nu şi-a făcut un plan de afaceri, dar ştie că are nevoie de multe active, iar dacă blochează banii în acele active şi acestea nu produc, atunci, cel mai probabil afacerea nu va avea succes şi îl paşte falimentul. Atunci, poate va apela la credite, dar nu crede că vreo bancă îl poate ajuta de la început.
Nu mă înţelegeţi greşit, prietenul meu este un tip foarte deştept, dedicat şi cu super rezultate în ceea ce face, iar pe baza acestora, precum şi a studiilor în domeniu, a ajuns să ocupe una din cele mai înalte funcţii în acea companie.
Cu toate acestea, ce am observat imediat este faptul că educaţia lui financiară este una precară, din anumite puncte de vedere, şi atribuie cuvinte, precum „activ” pentru lucruri care nu sunt, de fapt, active. Un alt lucru pe care l-am observat este acela că este prins în ceea ce se cheamă „cursa şobolanului„, dar aceasta este subiectul unui articol următor.
Ce sunt, până la urmă, activele? De ce nu sunt ceea ce cred eu că sunt?
L-am întrebat pe prietenul meu: „Ai auzit de Robert Kyiosaki?” Răspuns: „Cine mai e şi ăsta?” Eu: „Ăsta este cel de la care eu am învăţat diferenţa dintre active şi pasive, iar cu voia ta, îţi voi explica şi ţie în continuare.” El, nerăbdător: „Spune-mi, te rog!”
Activele sunt cele care te pot ajuta să câştigi mai mulţi bani, să ai mai mulţi bani pe banii pe care îi câştigi acum, precum şi modalitatea prin care poţi merge pe calea independenţei financiare. Aici am o scurtă precizare, pentru că multă lume confundă independeţa financiară cu a te îmbogăţi – a fi independent financiar nu înseamnă să fii bogat, ci activele pe care le deţii să producă un nivel al veniturilor pasive (subiectul unui articol următor) cel puţin egal cu cel al tuturor cheltuielilor.
Ce sunt activele, este foarte simplu şi, tocmai de aceea, este posibil să-ţi scape. Vezi doar ceea ce eşti pregătit să vezi. Acest lucru se datorează a ceea ce ai învăţat la şcoală, mai precis prin facultate, pentru că până atunci nu ai avut astfel de noţiuni. Repet cuvântul: simplu. Diferenţa de înţelegere provine din faptul că suntem învăţaţi să asimilăm lucruri prin intermediul cuvintelor.
Ce vrei să spui cu asta?
Activele nu sunt definite, aşa cum le găseşti în dicţionar, de cuvinte, ci de CIFRE! Şi mai mult de atât, pentru a-ţi dezvolta educaţia financiară, este esenţial să înţelegi ce îţi spun cifrele, nu neapărat valoarea lor. Capacitatea de înţelegere a ceea ce citeşti face diferenţa în a şti ce este un activ, respectiv un pasiv.
Este la fel ca şi cu achiziţia unui smartphone de ultimă generaţie. Dacă singurul lucru pe care îl doreai de la această achiziţie era doar să auzi mai bine în cască, atunci manualul de utilizare cu toate datele lui îţi va părea unul complex şi inutil. Ghici ce? La fel este şi cu documentele financiare.
Dă-mi o definiţie simplă, a spus prietenul meu.
Uite una: activele sunt cele care îţi bagă bani în buzunar. Am cerut ospătarului o coală de hârtie şi un pix, iar acesta, amabil, a venit în scurt timp. Uite, îţi voi desena pe hârtie, circuitul unui activ, apoi circuitul unui pasiv, pentru a avea şi o reprezentare grafică, o vizualizare mai bună a ceea ce vorbim, diferenţa dintre active şi pasive.
Dacă ai auzit de la contabilitate de active este în regulă doar pentru contabili. Ei înţeleg lucrurile în felul lor, aşa cum au ei nevoie. Pentru tine, lucrurile stau însă altfel în realitate şi este necesar să înţelegi că activele şi pasivele pe care le ai se transpun în venituri, respectiv cheltuieli sau dacă vrei s-o numim simplu contul tău de profit şi pierdere. Hai să-ţi arăt şi ce înseamnă un pasiv, dar cred că deja ai intuit cum arată schema. Totuşi desenez, ca să-ţi rămână bine întipărit în faţa ochilor.
Este mai uşor acum? Activele îţi bagă bani în buzunar! Pasivele îţi scot bani din buzunar!
„Dacă o ţii minte pe-asta, este super!” În cel mai simplist mod posibil acesta este circuitul banilor, iar dacă vrei să-ţi meargă afacerea este esenţial să înţelegi diferenţa dintre active şi pasive. Aceste grafice indică, de fapt, cum îţi administrezi tu banii, până la urmă.
„Înţelegi acum, când îţi spuneam, mai demult, că oamenii bogaţi achiziţionează active, iar cei din zona de mijloc şi oamenii săraci cumpără pasive?”, am întrebat eu. „Da!”, puţin mai sec a fost răspunsul prietenului meu.
Apoi, şi-a adus aminte exemplul pe care i l-am dat atunci când şi-a cumpărat maşină şi l-am contrazis, spunându-i că maşina lui este un pasiv, în timp ce el susţinea contrariul. Chiar el spunea acum că înţelege că, maşina, atât timp cât produce numai cheltuieli este un pasiv, adică scoate tot timpul bani din buzunar – pe revizii, combustibil, reparaţii şi altele.
Acum înţeleg! Înseamnă că şi casa mea este un pasiv?
Ştiu că nu îţi va conveni răspunsul, dar este „Da”. Ştiu că ai muncit pentru casa asta, ai investit suflet, pasiune, timp energie şi mulţi bani, dar dacă toţi banii tăi au fost şi vor fi în continuare investiţi în casă, după cum vezi pe grafic, coloana de cheltuieli se va umple din ce în ce mai mult.
Asta înseamnă că vei fi nevoit să ai venituri consistente în continuare sau, poate, să munceşti mai mult şi să-ţi începi, în mod corect şi mai bine informat, acea afacere de care mi-ai spus.
„Hei, nu te supăra şi nici nu o lua personal!” Nu este nimic rău în a avea propria ta casă, doar pentru majoritatea oamenilor este cea mai mare investiţie pe care o fac de-a lungul vieţii. Tot ce îmi doresc este ca şi tu să vezi ceea ce eu nu văzusem până acum câţiva ani.
Şi anume, faptul că nu aveam cunoştinţe financiare suficiente şi am fost nevoit să învăţ de unul singur, să mă zbat prin hăţişul de informaţii, chiar să pierd bani şi să apelez la mentori, oameni care ştiu deja despre ce este vorba. Aşa că, acum dau mai departe ceea ce ştiu, pentru că îmi doresc ca din ce în ce mai mulţi oameni să-şi ridice nivelul de inteligenţă financiară şi să aibă o viaţă mai bună.
Am încheiat discuţia cu prietenul meu pe un ton optimist şi a rămas să ne auzim din ce în ce mai des, cerându-mi ajutorul pentru demararea afacerii lui. Înainte să ne ridicăm şi să plecăm a ţinut să-mi aducă aminte că nu i-am povestit de „cursa şobolanului”, dar pentru că nu mai era timp acum, a rămas pentru o întâlnire următoare, adică într-un articol viitor 🙂
—
