Un instrument foarte întâlnit pe piaţă care dă multe bătăi de cap utilizatorilor pentru că îi aduce la „sapă de lemn” pe româneşte. Cardul de credit este una dintre cele mai rele datorii pe care le poţi face şi pe bună dreptate.
Acest lucru nu provine neapărat din caracteristicile acestuia, ci din modul cum este folosit de proprietarul de card. În funcţie de modul cum acţionezi în relaţia cu banii, uneori poate fi un instrument util, însă de cele mai multe ori se dovedeşte că efectul obţinut este chiar opus, adică este încă o piatră de moară atârnată de averea de datorii pe care ai acumulat-o. Cel mai grav este că poate fi ultima piatră.
Cardul de credit o datorie fără sfârşit.
Chiar aşa, ai stat vreodată să te gândeşti care a fost motivul pentru care ai solicitat să ai un card de credit? Şi dacă nu ai solicitat, cum ai intrat în posesia acestuia? Din discuţiile pe care le-am avut cu oamenii de-a lungul timpului am auzit următoarele variante:
- să fie acolo.
- să fie acolo când voi avea nevoie.
- să mă ajute când nu mai am bani pentru cumpărături până iau salariul.
- pentru că nu-mi ajung banii.
- ca să pot cumpăra în rate.
- a fost bonus la un credit de achiziţie de locuinţă.
- a fost uşor de obţinut.
- pentru că pot să-mi iau acum aparatură, mobilă sau altele fără să mai aştept.
- pentru că şi ceilalţi au.
- este o rezervă necesară.
Ar mai fi şi altele, dar acestea sunt cele pe care le-am întâlnit cel mai des. Dacă ai auzit de altele sau dacă vrei să împărtăşeşti cu mine povestea cardului tău de credit, te rog să-mi trimiţi un mesaj pentru a discuta mai în detaliu.
Cumva, cardul de credit şi-a făcut loc în portofelul tău şi poate nu doar unul singur, ci poate două sau chiar trei locuri. Cred că nu are rost să discutăm dacă este bine sau rău să ai mai multe carduri de credit. Ceea ce este util şi de valoare pentru tine este să descoperi de ce ai mai multe şi de ce ai ajuns în situaţia de a opera mai multe astfel de carduri.
Dacă acest card a ajuns la tine el nu este altceva decât un efect al unei cauze sau o alegere greşită de moment. De asemenea, contextul economic şi conjunctura creată de instituţiile financiar-bancare emiţătoare de card a făcut ca acest produs să fie unul din ce în ce mai răspândit.
În perioada în care începuse să se simtă bine de tot criza în România pot să-ţi spun că atunci când băncile nu prea mai aveau ce să vândă oamenilor atenţia s-a îndreptat premeditat către cardul de credit. De ce? Pentru că normele au permis şi pentru că populaţia nu mai înghiţea altfel de credite, iar cardul de credit folosit, aşa cum este el folosit acum, era cheia perfectă pentru a mai scoate bani din buzunarul oamenilor.
Foloseşte inteligent.
Ce s-a întâmplat de fapt, pentru că intenţia iniţială nu a fost rea? Pe parcursul trecerii timpului România devenit o piaţă deschisă şi foarte bună de consum, aşa că de la un obiectiv sau ţintă iniţială de a avea o rezervă, cardul de credit s-a transformat practic într-un card de cumpărături.
În funcţie de venituri, de gradul tău de îndatorare, de istoric şi altele ţi se stabileşte o limită de credit sau mai bine zis ţi se pune la dispoziţie o linie de credit cu caracter revolving. Te ajut eu pentru că ofiţerii bancari nu se obosesc să explice oamenilor ce înseamnă, cu toate că este simplu. Adică, după ce consumi începi să pui la loc şi banii pe care îi pui la loc reprezentând suma împrumutată, adică principalul, adică fără dobânzi şi comisioane va fi din nou la dispoziţia ta.
Asta înseamnă revolving, ceva care se reînnoieşte, se reîntregeşte. Ai o limită de 1.000 de RON, foloseşti 200 de RON, mai ai la dispoziţie 800 de RON. Când vine scadenţa vei avea de plătit o sumă minimă care include toate costurile şi să zicem că este 50 de RON, din care principal 10 RON. Acum limita disponibilă va creşte la 810 RON.
În general, aceste carduri oferă o perioadă de graţie, uneori de până la 30, 45, 50 de zile nu are importanţă. Te poţi folosi inteligent de această perioadă. Hai să luăm un exemplu practic ca să fie clar aşa cum îmi place mie şi sper că şi ţie. Să presupunem că ai până la 50 de zile perioadă de graţie şi că data până la care trebuie să plăteşti este 20 ale lunii următoare. Astăzi, 8 iunie 2016 te duci şi plăteşti cu cardul. Asta înseamnă că ai la dispoziţie până pe data de 20 iulie 2016 să pui suma la loc pe card fără să plăteşti dobândă. Ai la dispoziţie 42 de zile, deci te încadrezi. De aceea se cheamă „până la 50 de zile” şi nu 50 de zile, pentru că dacă ar fi fost aşa data scadentă ar fi fost 28 iulie 2016. Bun? Sper că da, pentru că de aici pleacă o neînţelegere fundamentală care conduce la perceperea de dobânzi, pe care altfel le-ai putea evita.
Un alt lucru inteligent ar fi să nu scoţi niciodată bani cash de pe cardul de credit. De ce? Pentru că în acest caz nu există perioadă de graţie, iar dobânda începe să fie calculată începând chiar de a doua zi şi ştii şi tu că dobânda nu este mică deloc. Atenţie mare la acest aspect pentru că altfel s-ar putea să te coste extrem de scump acele retrageri de numerar.
Cum pot face să-l închid?
Soluţia evidentă este să ai toţi banii şi să mergi să depui banii pe card şi apoi să faci cererea de închidere, după ce în prealabil ai vorbit cu cineva de la bancă şi ai aflat care este suma totală de rambursat incluzând toate costurile. Un lucru important aici: te rog să ceri băncii confirmare în scris că această operaţiune a fost efectuată.
Dacă nu ai toată suma, urmează lupta pentru a stinge această datorie nocivă care apasă financiar şi mental asupra sănătăţii tale şi a familiei tale. Sunt un pic mai dramatic pentru că îmi doresc să înţelegi cât de împovărătoare este datoria generată de cardul de credit.
Există vreo metodă minune? Nu. Ideea principală este că dacă vrei să reuşeşti cât mai rapid este absolut necesar să plăteşti întotdeauna mai mult decât suma minimă de plată. Dacă mă întrebi pe mine, cu cel puţin 30% mai mult. Ştiu că poate fi dificil, dar ce este mai dificil: să suferi o perioadă până când termini sau să suferi mulţi ani de acum înainte? Depinde doar de tine.
Dacă ai mai multe carduri există 2 abordări şi amândouă funcţionează la fel de bine pentru că scopul final este acelaşi, adică închiderea datoriilor:
1.metoda bulgăre – începi cu cardul unde datoria este cea mai mică ca sumă şi dobânda mare, unde vii cu sume mult mai mari decât suma minimă de plată. După ce scapi de acesta, vii cu aceleaşi sume la care se adaugă suma minimă de plată pe care o aveai la cardul anterior. Astfel, te asiguri că eşti în continuare angajat să scapi cât mai repede.
2.metoda avalanşă – începi cu cardul unde datoria este cea mai mare ca sumă şi dobânda mai mică (sau nu) şi pui aici din ce în ce mai mult. Apoi pentru următorul lucrurile vor evolua rapid în bine.
Pentru unii este mai uşor să înceapă cu prima pentru că efortul financiar este mai mic la început, comparativ cu a doua unde efortul este mai mare şi poate părea descurajant. Indiferent pe care o alegi, important este să acţionezi şi să te ţii de treabă. Cred că nu are rost să-ţi spun că este INTERZIS să mai foloseşti cardurile. Eu unul le-aş tăia şi le-aş arunca la gunoi ca să mă asigur de acest aspect. Nu glumesc.
Cum mă feresc?
Este bine să înţelegi că un card de credit este un instrument performant de alimentare a ceea ce se numeşte recompensă imediată şi unul care îţi arată că trăieşti peste nivelul pe care ţi-l poţi permite momentan. Am vorbit destul de des în ultima vreme despre recompensa imediată pentru că văd în continuare probleme şi primesc mesaje de la voi privitor la situaţiile financiare în care sunteţi şi nu sunt chiar bune.
Mersul la cumpărături, discounturile şi ofertele speciale, sistemele de rate fără dobândă, lipsa de disciplină şi de folosire a unui sistem de administrare al banilor proprii, toate acestea te pun în situaţia de a intra în posesia unui card de credit şi de a-l folosi nechibzuit doar pentru satisfacerea unor frustrări, câteodată. Îmi place să spun că atunci când mergi la cumpărăturile casei şi plăteşti cu cardul de credit vei ajunge să plăteşti dobândă la pâine, la iaurt, la hârtie igienică şi la bere. Asta este ceea ce îţi doreşti sau te trezeşti, îţi asumi răspunderea şi lupţi pentru ceva mai bun pentru tine şi familia ta? Meriţi mai mult şi mai bine, iar cu atenţie poţi lua decizii financiare inteligente.
Este o luptă la baionetă între dorinţă şi necesitate, între acum şi mai târziu, între satisfacţie imediată şi amânarea plăcerii, între cardul de credit şi achiziţia numerar, între sănătate financiară şi îndatorare necontrolată, între bunăstare şi sărăcie, între mentalitate de cheltuitor şi mentalitate de bun administrator al finanţelor personale. Tu de partea cui eşti?
