Oamenii mă întreabă destul de des atunci când ne întâlnim faţă în faţă, mai ales pe la evenimente, cum este posibil să vorbesc de sute de mii, milioane sau sute de milioane de euro cu o uşurinţă de nedescris pentru unii dintre ei.
Răspunsul meu este ceva de genul – atunci când ţi-au trecut prin mână atâţia bani zilnic, când am pus la dispoziţie fonduri de milioane, când am văzut transferuri zilnice de ordinul milioanelor, aproape nimic nu te mai impresionează.
Îmi aduc aminte şi acum începutul carierei mele bancare. Ca orice început înseamnă să ai acces la multe lucruri şi bineînţeles să vezi, să atingi şi să simţi în mâna ta sume impresionante de bani. Când mă apucam să văd de câte ori erau acele sume mai mari decât salariul meu net lunar mă apuca ameţeala. Dar asta a fost la început.
Mă întorc un pic mai mult în timp şi îmi aduc aminte că eu eram băiatul care strângea fondurile clasei, banii pentru anumite evenimente şi altele. Părinţii m-au obişnuit cumva cu banii încă de când eram mic şi am avut privilegiul să aflu ce înseamnă un salariu mare, venit într-un plic albastru aşa cum primea tata pe vremea aceea.
Peste tot m-am întâlnit cu banii, însă asta nu înseamnă că am fost milionar sau că am crescut într-un puf financiar, dacă te întrebi cumva. În schimb, am dezvoltat ceea ce se cheamă încredere, atât în mine, cât şi a celorlalţi în mine şi în capacitatea mea de a administra bani.
Am fost mereu cu banii în mână.
În cei peste 10 ani de experienţă bancară, cam aşa s-a întâmplat. Cu banii în mână de la clienţi, cu banii în mână de la colegi, cu banii în mână de la angajator, cu banii în mână de la prieteni şi aşa mai departe.
Luna trecută am văzut un material video în care un tip povestea despre bani, ce reprezintă pentru el, cum face cu investiţiile, cum înţelege activele şi pasivele şi alte lucruri extrem de interesante. Atunci când crezi că ştii bine despre un lucru, mai apare un unghi de vedere şi se deschid noi orizonturi şi asta face parte din relaţia mea privitoare la bani.
Este şi despre tine că, dacă nu era, atunci nu mai venea acest articol. Ţi-am relatat câteva lucruri din trecutul meu bogat privitor la interacţiunea cu banii şi universul lor pentru a exemplifica cum se împacă cu prezentul şi cu materialul video de care îţi spuneam.
Banii nu gândesc nimic despre tine.
Nici eu nu gândesc despre ei. O, ba da! Şi tu şi eu avem diverse credinţe privitoare la bani, unele bune, unele mai puţin bune şi care sunt uşor de transformat, iar altele rele şi care ne ţin pe loc sau de care scăpăm greu. Pe unele nici nu ştim că le avem, pentru că nu am început niciun fel de proces de autodescoperire personală în acest sens.
Şi cum stăteam eu aşa şi urmăream materialul, pac, m-a trăznit! Ei nu cred nimic despre mine şi chiar aşa şi este. Mamă, cât de adevărat este! Am avut o străfulgerare pentru că la un moment dat în timp, cam în perioada de care îţi spuneam mai devreme, eu unul chiar ştiam asta şi nici eu nu gândeam nimic despre ei. Banii sunt o marfă.
Eram chiar în mijlocul lor şi nu mai eram impresionat de ceea ce sunt ei. Atunci mi-am format şi credinţa că banii nu sunt un scop în sine pentru mine, una bună de altfel. Însă tot atunci mi-am format una mai puţin bună şi anume faptul că banii nu sunt importanţi sau foarte importanţi.
Adică am început să gândesc despre ei câte ceva. Azi ceva, mâine altceva, poimâine altceva şi tot aşa fără să bag de seamă. Toate lucrurile astea s-au adunat şi exact când îmi era lumea mai dragă, au început să acţioneze de undeva din subconştientul meu şi să-mi dea la picioare.
Un subiect standard.
Banii au devenit un subiect normal şi chiar mai mult decât atât. Aşa că a trebuit să fac cumva faţă şi m-am antrenat să nu-mi pese, să devin ca un fel de chirurg al banilor. Examinez problema cu profundă atenţie în sensul medical, iar apoi aplic soluţia. În acelaşi timp, era necesar să mă antrenez şi la partea de respect pentru client, deoarece un chirurg care pierde un pacient nu iese din sala de operaţie şi le spune rudelor ceva de genul „era slăbit oricum”, ci îşi asumă răspunderea, îşi exprimă regretul şi spune în detaliu ce s-a întâmplat şi cum. Cel puţin aşa ar fi frumos să fie, însă pe la noi nu prea am auzit.
Aşa că am devenit un fel de chirurg monetar şi nu am fost niciodată deranjat nici de cât de mulţi bani vor oamenii, nici de ce vor să se bage la rate atât de mari, nici de modul cum îşi golesc cardurile de credit. Nu m-a interesat. Nu am vrut nimic din tot ce însemnau toate astea.
Nu am mai fost cu banii în mână.
A venit o perioadă în care lucrurile au început să se schimbe şi universul meu perfect desenat în mod chirurgical a început să se clatine. Şi în timp am înţeles şi de ce, pentru că aşa cum mulţi oameni fac aruncam cu banii pe fereastră. Cumva proverbul acela cu mierea şi cu linsul pe degete a avut aplicabilitate din următoarele considerente:
- produsul cu care lucram se raporta la bani.
- lucram mult pentru că aşa aveam mai mulţi bani.
- speram că voi ajunge să am mulţi bani, încât să nu mă mai gândesc la ei.
Şi cu toate acestea spuneam că banii nu sunt importanţi, îţi aduci aminte de mai devreme? Era o contrazicere evidentă între sistemul meu de credinţe şi modul de acţiune în tot ceea ce făceam în relaţia cu banii.
M-au simţit 🙂 şi au început să dispară, nu deodată, dar nu se mai întorceau. Pentru că am spus şi mi-am promis că banii nu sunt importanţi. Pentru că am simţit că nu am nevoie de ei. Pentru că banii nu aduc fericirea. Pentru că banii generează conflicte de la cele de acasă până la războaie între statele lumii. Pentru că banii sunt ochiul dracului. Pentru că din multe alte motive.
Banii sunt foarte importanţi.
Şi chiar aşa şi este – este o modalitate prin care eu închei mai multe fraze. De ce, nu stau acum să-ţi explic, îţi spun doar că provine din Metoda Silva. Ca să rămâi cu o imagine încărcată de valoare, îţi dau câteva direcţii pe care eu le-am înţeles, le-am adoptat, le urmez şi le spun mai departe pentru a înţelege că banii nu cred nimic despre noi, ci noi credem şi simţim faţă de ei. Dacă tot învăţăm să-i tratăm cum se cuvine şi înţelegem că sunt importanţi, atunci hai să:
-începem să luăm decizia de a cheltui punând în balanţă valoarea pe termen scurt şi cea pe termen mediu şi lung. Adică, este atât de valoroasă cafeaua aia zilnică şi îţi aduce atât de multă bucurie comparativ cu a te pensiona la 50 de ani? Este maşina aia de 20.000 de EUR de o valoare atât de mare pentru tine versus decizia de a investi inteligent în active care să-ţi aducă bani?
-cunoaştem oameni cu obiective financiare asemănătoare sau mai mari. Stai pe lângă oameni care nu fac altceva decât să scoată bani din buzunar fără noimă şi astfel de comportament vei căpăta şi tu. Stai pe lângă oameni care luptă pentru independenţă şi libertate financiară şi mereu vei afla idei noi sau alte ponturi privitor la atingerea obiectivelor.
-ne educăm mai mult şi mai bine. Nu ştiu despre tine, dar eu nu mai am televizor în casă. Asta nu înseamnă că tu trebuie să-l arunci, dar să-ţi diminuezi timpul petrecut în faţa lui, cu siguranţă că da, asta doar dacă vrei să obţii mai mult de la viaţă. Pentru a-ţi dubla veniturile este momentul să-ţi triplezi investiţia în educaţie, zice Robin Sharma şi are mare dreptate.
—
Îmi doresc să fiu din ce în ce mai des cu banii în mână. Asta îmi doresc şi pentru tine. Sunt multiple posibilităţi de a face asta, dar cea mai importantă este una singură, şi anume educaţia continuă, perseverenţa şi consistenţa acţiunilor în această direcţie.
Îţi mulţumesc şi îţi sunt recunoscător pentru că citeşti articolele mele, că mă urmăreşti pe pagina de facebook şi te rog dă de ştire mai departe, să ajungă informaţia la cât mai mulţi români care doresc un alt nivel financiar în viaţa lor. Succes!
