Bucurii din Grădina Maicii Domnului – Sfântul Munte Athos
A fost odată ca niciodată, acum vreo 2 ani de zile, la început de 2020 🙂 Vorbisem cu câțiva prieteni și alți oameni pe care nu-i cunoșteam. Începusem să ne organizăm și făcusem un grup pe Whatsapp. Destinația – Athos. Însă, așa cum bine știi, lumea ne-a fost dată peste cap, într-un mod așa cum nu am crezut că vreunul din noi va trăi. Atunci am renunțat și mi-am luat gândul de la a călători în afara țării. A fost o perioadă de 2 luni de zile extraordinar de bună pentru mine. Nu m-a deranjat statul în casă, ba chiar
Iubirea este singurul răspuns
Salutare! ✌️ Astăzi se împlinesc 30 de zile de când sunt la izolare. A trecut 1 lună de zile. Mai repede decât am crezut, așa am perceput-o eu. Pare că percepția trecerii timpului s-a accentuat și totul merge într-o viteză mult mai mare. La început a fost ceva haos, ca o lovitură scurtă, dar puternică, care te trimite la podea. Nu știi de ce ai ajuns acolo și, cumva, nu știi de ce ar fi necesar să te ridici. A durat câteva zile efectul ăsta inconfortabil, ca și cum am fost prins în vârtejul unui râu învolburat, iar la final
Ți-am luat ceva
Regina mea, Stau și privesc la cuarțul roz sub clar de lună. Nu este chiar senin, ba mai degrabă înnourat și s-a lăsat frigul. Este clar că nu îl simt, pentru că-ți scriu de la căldura casei noastre. Dar îl văd și realizez că toamna asta vine în viața noastră ca să ne unească și mai mult. Sunt clipe care murmură și îmi dau fiori de seară, mai ales când închid ușa și nu am cui să spun „Bună Seara!” Știu că nu sunt singur, că doar Dumnezeu este în mine și cu mine peste tot. Îl înțeleg și îl
Ești doar TU cu TINE
Câteodată te păcălește. Câteodată te ia pe ocolite. Câteodată te învăluie. Câteodată te face să ai percepții false. Câteodată te ține treaz. Câteodată te doboară. Câteodată te lasă să pici. Câteodată te determină să fii o legumă. Câteodată te pune pe altă traiectorie. Câteodată te adoarme. Câteodată te abandonează. Câteodată te vrea la pământ. Pentru că i-ai permis. Ai lăsat garda jos. Ai fost influențat de exteriorul tău. Ai rămas cu gândul la ce frumos era. Ai rămas cu gândul la cum ar fi dacă. Ai subestimat ce poți realiza. Ai supraestimat nivelul tău de înțelegere. Ai crezut că știi
Ești mare acum
Ești mare acum. Ai griji, probleme. S-a învechit iPhone-ul. S-a blocat aplicația. Este scumpă întreținerea. Stai cu chirie. Vecinii dau muzica tare. Colegul și-a luat mașină nouă. Șeful mănâncă iar sushi. Prietena stă prea mult la telefon. Iubitul nu îți aduce flori. Părinții te freacă la cap. Societatea este așa și pe dincolo. Of, of, ce de probleme mai ai tu. Când erai mic abia așteptai să fii mare. Ești mare acum. Ai început să dai bir cu fugiții, parcă așa se spune. Vrei să fii mic, din nou. Era marfă atunci. Acum nu mai este marfă, este doar tranzacție:
Îți aduci aminte?
Încă de când ne-am întâlnit am simțit că acea cafea cu note fructate este doar începutul. Apoi a fost gheață. Îmi patina privirea încercând să mențină un contact ferm cu fața ta și, din răsputeri, o mulțime de vase oculare se încordau într-un efort simpatic de nebun să mențină aceeași dilatație a pupilei. A mai trecut ceva timp. S-au strâns ceva gânduri să știi… Măturau cu mine printre exceluri fără noimă și între potholurile de pe Waze. În sfârșit a venit și 1 🙂 Îți aduci aminte? Mă rugam ca dragostea să fie o persoană și dacă vine în viața
