Regina mea,
Stau și privesc la cuarțul roz sub clar de lună.
Nu este chiar senin, ba mai degrabă înnourat și s-a lăsat frigul.
Este clar că nu îl simt, pentru că-ți scriu de la căldura casei noastre.
Dar îl văd și realizez că toamna asta vine în viața noastră ca să ne unească și mai mult.
Sunt clipe care murmură și îmi dau fiori de seară, mai ales când închid ușa și nu am cui să spun „Bună Seara!”
Știu că nu sunt singur, că doar Dumnezeu este în mine și cu mine peste tot.
Îl înțeleg și îl las să experimenteze viața așa cum simte el de cuviință.
Cu fiecare conștientizare mă lepăd și mă dezleg de tot ce îmi șoptește mintea asta nebună, care nu mai tace.
Trăiesc. Iubesc. Călătoresc.
Prin viață. Prin vieți. Prin viețuire.
Aș fi aprins și lumânarea să-i las lumina să biruie întunericul, să-i las căldura să-mi aline dorul, să-i las mirosul să-mi aducă aminte de tine.
Sunt doar EU acum la NOI acasă.
TU lipsești și furculița de la masă.
Poetul vrea mereu să schimbe versul, dar știe că nu așa e mersul.
Ah, și…
Vreau să-ți spun că… ți-am luat ceva 🙂
NOI am decis împreună. Care NOI?
EU și EL, în caz că te întrebi.
Știu că asta ți-ai dorit dintotdeauna.
Am aflat eu.
M-am strecurat în visele tale, ți-am simțit pulsul, am văzut în privirea ta, am ascultat dorința din inima ta, am auzit când ai vorbit cu același EL.
Suntem cu toții unul și atunci a fost ușor.
Și știi… că ne place să facem cadouri, așa cum doar noi știm să facem.
Da, cred că arzi de nerăbdare să afli ce ți-am luat.
Hai că-ți spun… în felul meu…
Sunt fericit cu lucrurile simple.
Sunt recunoscător pentru binecuvântările primite.
Când mă trezesc dimineața, mulțumesc pentru o nouă zi.
Mă bucur că pot și azi să-ți iau ceva.
Ți-am luat ceva.
În dar.
Iubirea.
Încântat… Mulțumesc.
