În sfârşit, au trecut cele 30 de zile de când trăiesc cu noile obiceiuri. Abia aşteptam să vină clipa când voi scrie acest articol, pentru că, aşa cum am promis, vă relatez cum merge şi ce se întâmplă pe parcurs, după 30 de zile şi după 66 zile (perioada minimă ca noile obiceiuri să fie transformate în automatisme).
Îmi iau câteva cuvinte pentru a mulţumi pentru mesajele pe care le-am primit, comentariile de încurajare sau admiraţie, precum şi sutelor de vizualizări ale postului precedent (peste 500). Sunteţi minunaţi şi mă bucur că mă urmăriţi.
Iarna îşi face încă de cap afară şi astăzi dimineaţă când a sunat ceasul la ora cinci, cândva nu m-aş fi gândit să mă dau jos din pat, decât dacă trebuia să plec la vreun drum mai lung sau eventual să prind în palme un răsărit de soare. În schimb, m-am ridicat liniştit pe marginea patului şi m-am întins către paharul meu de apă cu lămâie.
Spuneam în primul post legat de aceste schimbări, pe care te invit să-l citeşti AICI, că în viaţa mea au intervenit altele două foarte importante:
- programul de somn cu ora de culcare maxim 22.00 şi
- alimentaţia zilnică
Ora de culcare a fost o provocare doar în primele 10 zile, pentru că după aceea am început efectiv să mă bucur de adormitul liniştit în intervalul orar 21.00-22.00. Mai mult de atât, într-o seară, pe fondul unei zile mai încărcate, cu diverse activităţi, am adormit „în drum spre pernă”, undeva pe la orele 20.30. Şi a fost excelent. Provocarea a constat în faptul că nu eram obişnuit să adorm atât de devreme, ora mea obişnuită fiind undeva între 23.30-00.30, dar acum mă bucur de beneficiile acestei ore magice, exact ca atunci când eram copil.
Au fost câteva seri în care am depăşit ora 22.00 din cauza faptului că, atunci când călătoreşti şi te vezi cu un prieten cu care nu ai mai vorbit, se întâmplă să mai pierzi noţiunea timpului. A fost ceva făcut cu bună ştiinţă, iar a doua zi nu pot spune că nu am simţit oboseala, dar am fost „băiat mare” şi m-am descurcat.
Alimentaţia s-a schimbat radical, iar aceste schimbări, unii dintre voi le vor considera probabil dramatice sau draconice. Mai precis, cum se desfăşoară ACUM o zi din viaţa mea, din punct de vedere alimentar:
- un pahar cu apă cu lămâie de 500 ml imediat după trezire (nu stau să vă spun câte pahare de apă beau pe zi, ci doar precizez că aproximativ 3 litri în total)
- pe la ora 07.00 câteva fructe, de obicei mere, portocale, banane
- până în ora 12.00 dacă îmi este foame, mai mănânc încă o fructă sau două
- iau prânzul în jur de 12.30-13.30 şi acesta constă din ciorbe de legume (s-a terminat cu preferatele mele de burtă, perişoare sau rădăuţeană), mâncare de ciuperci, tocăniţe, orez cu legume, paste cu legume, salate, ardei umpluţi cu orez şi altele. După cum vezi nici urmă de carne roşie, aşa că sărbătoresc şi 30 de zile fără carne. Nu simt absolut DELOC nevoia de o fripturică 🙂
- cafeaua îşi găseşte loc undeva în jur de ora 11.00 sau după-amiaza în jur de ora 16.00. Nu beau mereu şi nici nu se prea întâmplă să beau mai mult de o cafea pe zi.
- masa de seară este în jur de ora 17.30-18.00 şi, în general, constă din salate care mie îmi plac foarte mult în orice combinaţie. Folosesc şi peşte, la care nu am renunţat pentru că este unul din alimentele mele preferate.
Nu mănânc pâine de aproape 1 an de zile, decât foarte rar în compania unei tocane de legume sau salate de vinete. Şi atunci pâinea este neagră integrală. Nu mănânc mezeluri şi nici nu consum lactate. De ronţăială mă bucur în continuare de biscuiţi cu tărâţe, ovăz sau simpli. Alcoolul este ceva ce administrez ocazional şi atunci, bineînţeles, cu măsură.
În urmă cu 3 ani de zile consumam orice, oricând, nu ţineam cont de nimic şi nici nu aveam grijă de stilul de viaţă alimetar. Odată cu toate schimbările din viaţa mea, aceasta este una din cele mai mari şi mă bucur de tot acest proces şi de noul om care devin în fiecare zi, în orice privinţă, din ce în ce mai bun.
Principalele efecte pe care le-am observat încă din primele zece zile au constat din faptul că acum corpul meu are posibilitatea şi timpul să se autoregleze, să realizeze în voie procesul de digestie, precum şi cel de detoxifiere. Urmele detoxifierii şi-au făcut apariţia încă de la început, atât pe faţa mea, cât şi pe corpul meu. Acum sunt din ce în ce mai bine, iar pielea mea este din ce în ce mai curată (mă veţi vedea în noul episod din Expiraţie Uşoară zilele astea 😉 ).
Mă simt plin de energie încâ de la primele ore, iar acest fapt se traduce într-o concentrare mai bună, sunt mai limpede, mai atent la tot ce este în jurul meu, mai disciplinat, mai productiv şi am mai mult timp la dispoziţie.
Nu ştiu cum să-ţi spun în cuvinte, dar în mod direct: simt cum câştig timp şi totul este de partea mea.
În ultimele 5-6 zile, am început să mă resimt după-amiaza, cu o somnolenţă destul de puternică, iar trezitul este uneori mai greu din somnul acela dulce de dimineaţă. Dialogul interior din mintea mea este câteodată foarte puternic, o parte spunând ceva de genul: „Încetează cu tâmpenia asta cu trezitul la cinci şi pune mâna şi dormi ca oamenii normali!”, iar o alta spune ceva de genul: „Ai uitat cine eşti?! Eşti un campion, un om de succes, care nu renunţă şi poţi să faci orice îţi propui să faci!”. Îmi observ gândurile şi le aleg doar pe cele care mă susţin.
Avea dreptate Robin Sharma când spunea că schimbarea este dificilă la început, iar la mijloc te murdăreşti până peste cap, dar am înţeles că este parte din proces şi merg mai departe la fel de entuziasmat şi fericit ca la început.
Vă ţin la curent pe facebook, iar dacă intervin şi lucruri majore, importante de relatat, le aştern aici cu drag. Să ne recitim cu bine în partea a treia!
Daniel, bloggerul care te motivează
