Cu cât cunoşti mai mult, cu atât poţi ajunge mai departe, poţi obţine mai mult, poţi deveni din ce în ce mai bun. Mă angajez să învăţ şi să mă dezvolt permanent, ar putea fi un slogan din viaţa ta. Pentru a descoperi tot ceea ce este, mai întâi este necesar să înţelegi că există tot ceea ce nu este, iar pentru a deveni din ce în ce mai bun, sinele tău cel mai înalt caută să-şi reamintească de ce s-a întrupat şi a venit să trăiască experienţa ca fiinţă umană. Iubeşte-te pe tine însuţi.
Dacă toate aceste cuvinte ţi se pare cumva că nu se leagă, atunci probabil nu ai avut ocazia să intri în contact cu învăţăturile celui pe care acum îl cunoaştem sub numele de Rumi. Pe numele său complet, Mawlana Jalal ad-Din Muhammad Rumi, acesta a fost în anii 1200, unul din cei mai cunoscuţi maeştri persani. A fost întemeietorul Ordinului Mevlevi, dar şi cunoscut ca cel care a înţeles că iubirea este adevărul suprem, iar pe Dumnezeu l-a găsit în el însuşi.
Eu însumi sunt pe o cale a mea de descoperire şi de evoluţie de sine, iar învăţăturile lui Rumi sunt unele pe care acum le înţeleg şi le simt din ce în ce mai aproape de mine. M-am gândit să fac o sinteză a câtorva astfel de lecţii, de la acest mare maestru, şi să le fac cunoscute şi vouă în cuvintele următoare, cu menţiunea că vin printr-o înţelegere proprie. Recomand să cauţi pe internet învăţăturile lui Rumi şi să descoperi şi tu, cum pot funcţiona pentru tine.
Acum, hai să călătorim pe urmele maestrului…
1. Ceea ce este în exteriorul tău, nu se compară cu ceea ce este în interiorul tău.
Mereu căutăm ceva, altceva sau poate pe cineva şi pe parcursul acestei căutări, uităm un lucru important şi atât de evident, încât atunci când îl descoperim ne punem întrebarea: „Cum am putut fi atât de orb?” Ca şi cum ne-am căuta ochelarii şi, de fapt, aceştia sunt chiar pe nas. Sau ca şi cum am căuta colierul de perle negre de la gât şi, de fapt, acesta este deja atârnat la gâtul nostru.
Universul este de o vastitate care nu poate fi măsurată, închipuită sau imaginată din perspectiva minţii umane. Cu toate acestea, ne străduim să scrutăm cât de mai departe spre orizont, când tot ceea ce căutăm se află în interiorul nostru. Tot universul este acolo în interior şi tot acolo se află şi răspunsurile la întrebările noastre existenţiale şi nu numai.
2. Când renunţi la ceea ce eşti, devii ceea ce ai putea să fi.
Renunţarea la prejudecăţi, orgoliu şi ego este dificilă de realizat în contextul societăţii în care trăim, dar este singura cale prin care putem evolua, ne putem descoperi pe noi înşine şi este, de asemenea, singura modalitate prin care ne putem trăi viaţa cu adevărat. Oamenii caută siguranţă, dar viaţa se trăieşte acolo unde frica trăieşte, dincolo de zona de confort.
Oamenii se mulţumesc cu informaţiile sau poveştile care ajung la urechile lor, dar viaţa adevărată înseamnă ca tu însuţi să devii cel care scrie povestea. Doar aşa, poţi schimba lumea şi modul cum ea este relatată. Lasă focul interior să iasă la suprafaţă şi mergi pe cărbuni încinşi, vor veni şi cei care să te urmeze şi lor este necesar să le dai lecţii de viaţă, ceilalţi nu sunt treaba ta.
3. Nu este necesar să vezi tot drumul, ci atât cât ai nevoie să înaintezi.
Pornim cu inima şi mintea deschise în noile oportunităţi sau călătorii pe care viaţa ni le oferă, dar nu suntem la fel de deschişi atunci când vine vorba de drumul pe care îl avem de parcurs. De la început, vrem să ştim totul, toate detaliile, toate opririle, toate curbele, toate urcările şi coborârile, toate locurile de odihnă şi aşa mai departe.
Citeşte şi 7 poveşti care îţi vor deschide mintea
Uităm că orice călătorie de o mie de paşi, începe cu primul, iar pas cu pas, vom ajunge la destinaţia finală, indiferent dacă drumul mai suferă modificări, ajustări, abateri. Dacă pleci acum de la Constanţa la Oradea nu ai nevoie să ştii tot drumul, ci doar atât cât este nevoie să vezi în faţa ta, câteva sute de metri, nimic mai mult. Dacă eşti atent la drum şi la tot ce implică acesta, mai devreme sau mai târziu, mai încet sau mai repede, vei ajunge la destinaţie.
4. Există ceva la care eşti mai bun decât oricine altcineva.
Fiecare dintre noi este unic, original şi irepetabil, iar existenţa noastră a fost cu atenţie creată astfel încât acest lucru să se şi întâmple. Toţi avem câte o inimă care bate pentru un scop mai mare decât noi înşine, iar pentru a îndeplini acel scop, indiferent care este el pentru fiecare din noi, am fost dotaţi cu abilităţi şi talente unice.
Tot ceea ce avem de făcut este să ne descoperim misiunea şi să ne folosim uneltele pe care le avem la dispoziţie. Este atât de simplu şi, în acelaşi timp, atât de complicat. Societatea, părinţii, profesorii, mediul în care am crescut, cel în care activăm, toate îşi pun amprenta asupra noastră, iar procesul de descoperire este mai dificil de realizat. În schimb, avem cu toţii o forţă interioară, numită intuiţie, pe care nu o exploatăm, iar aceasta este cheia.
5. O rană este un loc prin care lumina pătrunde în interiorul tău.
Ne ferim atât de mult de a nu fi răniţi, de a nu suferi, ne închidem şi ne protejăm în ideea că astfel este mai sigur, mai frumos, mai fericit, mai simplu de trăit. Când, de fapt, este exact invers. Niciun mare caracter, niciun mare maestru nu a apărut, decât după ce a simţit întunericul, suferinţa, partea din noi de care ne este frică. Suferinţa este o binecuvântare, este modul prin care lumina biruie întunericul.
Cu toţii suntem cumva prinşi pe un drum în care urmărim fericirea şi succesul, dar nu înţelegem că cel mai mare aliat al nostru în această călătorie este chiar durerea, mânia, neliniştea, angoasa, tristeţea, suferinţa. Indiferent cum o numim sau o descriem, calea prin care ne deschidem inima şi mintea, este calea prin care ne frângem inima şi ne schimbăm mentalitatea.
6. Iubirea este totul.
Căutăm iubirea, dragostea, ne-o dorim atât de mult şi nu înţelegem că, mai întâi, este necesar să ne iubim pe noi înşine, să ne arătăm nouă iubire, să ne îndrăgostim de noi înşine. În această căutare ne legăm şi ne condiţionăm iubirea de atingerea unor scopuri sau de deţinerea anumitor obiecte, dar nu punem niciodată întrebarea: „Ce se întâmplă în cazul în care nu-mi voi îndeplini scopul?” sau „Ce se întâmplă în cazul în care nu noi avea acel obiect?”
Ar însemna că îţi negi singur dreptul la iubire, la fericire, iar cheia este să fii fericit în timp ce atingi un obiectiv, nu să fii fericit dacă şi când îl vei atinge. Iubirea este legea fundamentală a universului. Iubirea, pur şi simplu, există. Nu trebuie să faci nimic ca să o capeţi, ci doar să conştientizezi, să înţelegi şi să accepţi acest adevăr suprem.
7. La nivelul sufletului, toţi suntem Unul.
Stăm şi comparăm între ele diversele religii, care este mai bună, care este mai corectă, care dă mai mult, care pedepseşte mai puţin, la care să trecem sau nu. Adevărul crunt, pe care oamenii nu vor să-l vadă şi să-l accepte, este că nu contează religia, pentru că toţi suntem fiinţe umane, toţi suntem la fel, suflete care se regăsesc într-un trup. Trupul tău aparţine acestei lumi, dar sufletul nu.
Suntem bucuroşi de un nou răsărit de soare, pentru că am deschis ochii şi trăim o nouă zi din viaţa noastră minunată. Indiferent că suntem mai la nord sau mai la sud, mai la est sau mai la vest, soarele nu este diferit, în esenţa lui ne dă tuturor lumina vieţii. El este Lumină. Suntem cu toţii suflete, parte din întreg, parte din Unul, iar trupurile ne arată doar unicitatea la nivel fizic, sunt doar un vehicul în care călătorim prin viaţă.
8. Gândeşte înainte să vorbeşti, cuvintele sunt ceea ce eşti tu, nu tonul vocii tale.
Se spune că dacă vrei ceva cu adevărat, tot ceea ce trebuie să faci este să ceri. Cuvintele tale, exprimate prin diversele filtre ale minţii, sunt cele care te definesc şi care îţi susţin ceea ce ceri, ceea ce afirmi că vrei în viaţa ta. Modul în care le spui şi tonul vocii tale sunt alte atribute care îţi susţin mesajul.
Citeşte şi Scurt tratat despre fericire
Aşadar, cum vei vorbi cu lumea, cât de mult sau cât de tare vei „ţipa” prin cuvintele tale, atât la propriu, cât şi la figurat, reprezintă ceea ce gândeşti, adică ceea ce eşti cu adevărat. Fii blând şi prietenos, pentru că ploaia este cea care face iarba şi florile să crească, nicidecum tunetul.
9. Lumea se va schimba dacă te schimbi mai întâi pe tine.
Mulţi sunt cei cu suflet mare, care se bat cu pumnul în piept, care au curajul să spună că vor să schimbe lumea. Sunt încă mulţi din cei mulţi care şi fac ceva şi trec la acţiune. Dar, comparativ cu cei mulţi de la început, ei sunt puţini. Ei, cei puţini, au înţeles că, înainte să schimbi lumea, este necesar să te schimbi mai întâi pe tine. Aşa au funcţionat lucrurile dintotdeauna, iar asta nu se va schimba.
Ei, cei puţini, sunt astăzi din ce în ce mai mulţi (îţi place jocul de cuvinte?!), iar dacă tu nu îi vezi, atunci înseamnă că nu faci nimic pentru tine, nu eşti atent în jurul tău, nu eşti într-un mediu potrivit schimbării. Toţi maeştrii care au existat pe Pământ, care sunt chiar acum printre noi, dar şi cei care vor veni, vin acelaşi mesaj:
„Devino tu schimbarea pe care vrei s-o vezi în lume.”
10. Apreciază şi binele şi răul din viaţa ta.
Viaţa este foarte puţin ceea ce ni se întâmplă şi foarte mult atitudinea noastră privitor la ceea ce ni se întâmplă. Întotdeauna, cea mai potrivită atitudine este cea de recunoştinţă. Să fim recunoscători pentru tot ceea ce vine în viaţa noastră, indiferent că este de bine sau de rău, pentru că toate ne sunt trimise cu un scop precis – de a scoate tot ce este mai bun din noi, de a ajunge să ne descoperim, de a evolua şi de a experimenta.
Dacă vom fi iritaţi, stresaţi, de orice lucru care ni se întâmplă, atunci nu putem avea pretenţia de a evolua, de a deveni din ce în ce mai buni. Diferenţa dintre un cărbune şi un diamant este o mică legătură, dar care se obţine la presiune foarte mare. Nu poţi emite pretenţia să străluceşti, până ce nu te ridici din propria ţărână, te ştergi de praf, iar apoi faci tot ceea ce trebuie făcut, fără oprire, fără comentarii, fără să renunţi. Asta este calea.
Un articol mai spiritual, o dimensiune pe care eu o explorez din ce în ce mai mult, în fiecare zi, pentru că am învăţat că viaţa este un continuu proces de creaţie, de devenire, de cunoaştere, de amintire şi de descoperire de sine, către un sine din ce în ce mai înalt. Îmi doresc să-ţi fie de folos cuvintele de mai sus şi să-ţi călăuzească paşii.
Daniel, bloggerul care te motivează
