Opreşte-te o clipă din tot ceea ce faci acum. Dacă tot îţi dai câteva minute din viaţa ta să citeşti acest articol, acordă-le cu adevărat. Fă aceste clipe să conteze. Închide geamurile, uşa la cameră, pune o pereche de căşti pe urechi, baga-te sub pătură cu laptopul în mână şi începe să citeşti.
Foloseşte la maxim acest timp, pentru că altfel acest articol va fi doar un alt articol pe care l-ai citit pe un blog. Sunt la obiect şi tocmai de aceea nu îmi doresc să pierd timpul şi voi trece exact, începând cu următorul paragraf, direct la subiect.
Oamenii, majoritatea lor, nu vor să aibă succes. Nu au timp nici măcar pentru a vrea. Se autolimitează şi se concentrează permanent pe obstacole în loc de oportunităţi. Şi-au pus o mână peste ochiul stâng, doar ca să aibă o scuză că nu au văzut pe unde să o ia. Şi ca să fie siguri, au astupat şi celălalt ochi, iar acum stau în întuneric şi povestea vieţii lor este scrisă de altcineva, pentru altcineva, în afară de ei înşişi.
Teama de eşec i-a doborât. Şi mie mi-a fost frică mereu că eşuez, dar lucrurile nu mai stau demult astfel. Eşecurile, necazurile, fricile, situaţiile dificile, neprevăzute, gândurile negative (îţi recomand un articol foarte bine primit şi citit omul devine ceea ce gândeşte) apar mereu şi nu poţi opri asta. Doar modul cum reacţionezi face diferenţa. Sper că tu, cel care citeşti, eşti unul care face diferenţa. Şi dacă nu o faci sau nu îţi iese aşa cum îţi doreşti, te voi ajuta în rândurile următoare să înţelegi de ce nu funcţionează şi ce poţi să faci. De acum înainte depinde doar de tine.
Unul din primele lucruri pe care oamenii nu-l fac este că NU se bucură de călătoria prin viaţă. Nici măcar nu se întreabă care este scopul lor în viaţă şi, chiar dacă o fac, nu încearcă să afle un răspuns pentru că ei cred că nu îl pot afla.
Poate este prea mare presiunea pe subiectul ăsta. Dacă eşti încă foarte tânăr nu te îngrijora, nu ai trăit destul de mult încât să-ţi dai seama, iar dacă ai trecut de 30 de ani, poate ar fi cazul să ştii, pentru că absolut firesc eşti cam pe la jumătatea vieţii dacă lucrurile merg bine.
Începe să cauţi prin detalii, încă de când erai mic. Umblă în creieraşul tău pe harddisk şi accesează fişiere de acolo fiindcă este foarte posibil să găseşti răspunsuri. Nu este obligatoriu să fie aşa, dar este cel mai bun loc de unde poţi începe căutarea. Acum, dă-mi voie să te întreb: eşti pasionat de ceva anume, foarte puternic?
Dacă nu ai nicio pasiune atunci probabil eşti în bătaia vântului şi vei ajunge…nicăieri. Am întâlnit şi oameni a căror principală pasiune este să fie leneşi, pur şi simplu. Mi se pare inacceptabil. Dacă nu ai o pasiune clară, atunci îţi sugerez să te uiţi în altă direcţie. De exemplu, la ceilalţi oameni. Ridică privirea din pământ şi studiază-i pe cei din jur. Uite, un indiciu ar putea fi că vrei un post ca al colegului de la etajul 5 din clădirea în care lucrezi, te atrage mai mult ceva acolo.
Fii gata de schimbare şi îmbrăţiseaz-o! Bucură-te de ea şi de călătoria în care te poartă!
Nu mai suntem pe timpul când te angajai la fabrica de geamuri şi tot de acolo ieşeai la pensie, astea sunt poveşti din era industrială. Mişcă-te şi nu ţine cont de vărstă. Faptul că înaintezi în vărstă şi tu crezi că cineva nu te-ar mai angaja este doar un blocaj în mintea ta şi un program pe care te rog să-l elimini.
Continuă şi, dacă nu iese imediat, nu-i problemă. Nu te victimiza! Ştii cum se spune, oamenilor buni li se întâmplă mereu lucruri mai puţin bune. Este adevărat, dar asta nu înseamnă că eşti o victimă, ci doar o consecinţă a acţiunilor tale din trecut. Faptul că treci prin anumite situaţii nu este deloc ceva întâmplător, iar ele sunt făcute să scoată un om mai bun din tine.
Scapă de rolul de victimă şi devino responsabil pentru alegerile tale. Aceasta este una din cheile succesului, pentru că poţi avea un vis şi poţi avea succes, dar nu poţi visa drumul către succes. Pur şi simplu treci la treabă, nu va face nimeni munca în locul tău şi, da, este vorba de muncă. Fii doar atent la ce alegeri faci pe parcurs pentru a nu te sabota singur iar, în rest, bucură-te de călătorie. Vezi, deja începe să devină sloganul acestui articol.
Bun, vei spune, dar bănuiesc că pe lângă faptul că trebuie să fiu motivat, să am încredere în mine, să muncesc şi să am rezultate, ar fi util şi puţin noroc sau mai mult. Eu vin şi îţi transmit că norocul nu are nicio legătură, ci este vorba doar de multă muncă, disciplină, concentrare, a lucra pentru un scop cu angajamentul de a-l îndeplini, a face ceea ce trebuie pentru a avea succes. Norocul ţi-l faci cu mâna ta, iar dacă îi invidiezi pe alţii care au atins succesul şi spui că au avut noroc, înseamnă că te-ai autoprogramat să te invidiezi şi pe tine însuţi, încă dinainte de a începe să faci ceva cu viaţa ta.
Dacă tot ai pornit pe drumul schimbării, atunci începe cu tine. De multe ori ne angajăm să ne ducem până la capăt îndatoririle faţă de alţii, dar nu şi pe cele faţă de noi înşine. Asta pentru că probabil consideri că nu meriţi şi nu te iubeşti îndeajuns de mult pe tine. Iubeşte-te pe tine şi fă primele angajamente faţă de tine sau cum s-ar zice, dacă te-ai trezit, atunci începe prin a te da jos din pat, lenea nu are loc odată ce ai pornit la drum.
Ce mai poţi face? Uite un lucru pe care îl consider capital:
Pune-ţi un scop care să fie atât de mare încât să te sperie şi să fie mai puternic decât sentimentele tale.
Astfel, atunci când vei înregistra eşecuri te vei putea ridica şi vei putea continua drumul. Te vei ridica de câte ori va fi nevoie, pentru că dacâ ai pierdut o luptă, nu înseamnă că ai pierdut războiul, corect? Renunţarea nu este o opţiune.
Ştiu că nu este uşor să pierzi o bătălie. Asta creează stres, anxietate, umilinţă, durere, lasă urme şi poate fi un obstacol serios peste care dacă nu treci se va transforma în teamă de eşec şi este posibil să te oprească din drum. Fă un exerciţiu de imaginaţie şi vizualizează acum o prezentare de modă în care modelul cade în timp ce defilează pe scenă. Sunt sigur că ai văzut cel puţin o dată un astfel de eveniment. Ce face modelul respectiv? Simplu! Se ridică, zâmbeşte, defilează mai departe, se duce la cabine, îşi pune o ţinută nouă şi apare din nou pe podium. La fel vei face şi TU!
Nu este uşor să te simţi umilit, aşa că râzi de tine. Râzi de tine cu gura până la urechi şi conştientizează faptul că asta este doar ceva de moment. Până te opreşti din râs a şi trecut. Şi râsul face bine, scade nivelul stresului, stârneşte zâmbete şi pe faţa celorlalţi şi în cele din urmă te ajută să te bucuri de călătorie. Şi dacă te-ai împiedicat atât de tare şi nu te poţi ridica imediat sau mai cu greu (sper că nu de râs) cere ajutorul.
Ah, acum eşti şi lovit în orgoliu. Cum adică să ceri ajutorul? Ţi-e frică că răspunsul va fi unul negativ? Chiar crezi că poţi face totul de unul singur? Atât de mândru eşti? Nu ceri ajutor pentru că celălalt nu este destul de bun, deştept, arătos, bogat sau în alt mod? Astea sunt convingeri limitative, obstacole pe care tu le ai în mintea ta şi care te pot opri din drum mai repede şi mai brusc decât un eşec temporar.
Când ceri ajutorul gândeşte-te că practic poţi afla o alta soluţie pentru o anumită situaţie, deoarece conceptul foarte simplu şi adevărat spune că unde-s doi puterea creşte, adică două capete sunt mai bune decât unul, adică fix aşa. Dar dacă îţi cere cineva ajutorul ţie, tu îl acorzi? Fii generos, ajută cât mai mulţi oameni pe drumul de îndeplinire al viselor lor şi vei vedea că în acest mod se vor îndeplini şi ale tale.
Ia uite cum au curs cuvintele şi mă gândesc ce să-ţi mai spun… Simt că nu am terminat…ah, da, asta era: eşti un campion! Eşti propriul tău campion! De multe ori suntem avocaţi mai buni pentru cei pe care îi iubim sau la care ţinem, dar uităm de noi. A sosit momentul să ieşi în faţă pentru tine, pentru că meriţi şi dacă ai pornit pe calea schimbării, tu trebuie să fii în picioare.
Ştii să faci to-do listuri sunt sigur de asta, mai ales când te duci la cumpărături alimentare. Ce-ar fi să faci un to-do list al vieţii tale şi de data aceasta să te pui pe tine şi viaţa ta în fruntea listei? De prea multe ori ai pus pe listă pe altcineva şi situaţiile lor şi cred că ai observat că atunci când tu nu îţi dai seama cât de important eşti, ceilalţi exploatează la maxim acest aspect.
Mai mult de atât când nu te ridici în picioare pentru tine, atunci înseamnă că îţi pierzi identitatea şi devii iubitul/a cuiva, soţul/soţia cuiva şi aşa mai departe, dar cine eşti TU? Te mai recunoşti pe TINE? Mai este cineva acolo în spatele măştii? Dacă dai jos machiajul pe care l-ai pus pentru alţii, TU mai eşti?
Dacă nu laşi oamenii să afle pentru ce eşti în picioare, care îţi sunt nevoile, cerinţele, dorinţele, atunci ele nu se vor îndeplini niciodată. Oamenii din jurul tău nu îţi pot citi gândurile. Nu-i poţi învinovăţi pe alţii că nu îşi schimbă comportamentul în ce te priveşte dacă tu nu deschizi gura şi nu spui ce vrei. Primul lucru pe care trebuie să-l faci este să te pui în fruntea listei. Atât.
Te rog să nu o iei personal. Dacă tu consideri cumva că acest articol te-a ofensat în vreun fel, îmi cer scuze faţă de tine. Intenţia cea mai pură este să trezească în tine motivaţia ca din acest moment să faci o schimbare în viaţa ta şi să înţelegi că singura modalitate prin care poţi avea o viaţă mai bună este calea schimbării.
Ridică-te acum în picioare şi spune cu mâna pe inimă şi cu voce tare: mă angajez să devin omul care vreau să devin, apoi du-te şi în faţa oglinzii şi repetă. Şi măine şi poimâine şi de revelion, până este clar în mintea ta că ai pornit pe un alt drum. Un drum care poate acum nu îl ştii şi nici nu îl vezi. Da-mi voie să-şi spun ceva. Viaţa nu este un drum drept, este mai degrabă sinuos şi poţi vedea doar până la curba din faţă, dar odată ajuns acolo, în faţa ta se va desfăşura următoarea porţiune din drum şi tot aşa mai departe.
Tot ce trebuie să faci este să ştii unde vrei să ajungi şi să pleci la drum. NU schimbi destinaţia pentru nimic în lume. Dacă vei face asta înseamnă că ai renunţat şi ai ieşit de pe drum, te-ai rătăcit prin tărâmul victimelor, al scuzelor, al fricilor, al celor care se bucură că te-ai alăturat lor, al celor care invidiază, al celor care au făcut tot posibilul să te tragă în jos, al celor care nu au ştiut să se bucure de călătorie şi acum ascultă un singur post de radio pe frecvenţa înfrângerii.
Universul te-a dotat cu tot ce ai nevoie şi poţi începe acum cu exact ceea ce ai. Aşa am făcut şi eu şi merg pe drum în continuare şi am învăţat să mă bucur de călătorie. Am ales să nu fiu unul din aceia care jumătate de viaţă povestesc cum sunt gata de drum, dar nu pleacă de pe loc, şi cealaltă jumătate de viaţă povestesc de ce nu plecat de pe loc.
Toată puterea stă în mâinile tale, aşa că treci la acţiune, eu am făcut-o deja şi mă simt excelent, iar la final îţi urez să te bucuri de călătorie!
Cu drag,
Daniel
