Care este cea mai mare bogăţie din viaţa ta? Familia, casa, maşina, contul din bancă sau ce anume? Te consideri bogat? Te vezi bogat în viitor? Crezi că vei ajunge bogat vreodată? Dacă ţi-ai răspuns deja sau ştii ce îţi doreşti în viitor, dă-mi voie să-ţi dau şi un răspuns un pic diferit: nu ai fost niciodată bogat, nu eşti bogat sau nu vei fi niciodată bogat, dacă din viaţa ta nu face parte ingredientul numit: disciplina. Aş dori să excludem din această discuţie bogăţiile obţinute pe alte căi decât cele prin muncă cinstită sau care fac obiectul jocurilor de noroc sau altor activităţi ilegale.
Dintre toate bogăţiile din viaţa noastră, cel mai de preţ ingredient este disciplina.
Toate lucrurile pe care le vom reuşi în viaţă sau nu, vor avea la bază disciplina şi mai precis, autodisciplina. Alături de aceasta, noi suntem manageri ai modului cum ne cheltuim energia. Fără ea, suntem doar victime ale lipsei de atenţie, de focusare a eforturilor de schimbare, precum şi a drumurilor pe care le urmăm.
Autodisciplina, atenţia, răbdarea şi conştientizarea sunt componente interdependente ale păcii interioare, precum şi ale mulţumirii de sine. Împreună, trăind în momentele şi timpul prezent şi, a fi orientat către proces, alcătuiesc calea care ne va duce către toate virtuţile importante. Este o cale magică, dar este acolo pentru toată lumea, fie că îţi vine să crezi, fie că nu.
Tot ceea ce merită să obţii în viaţă cere efort, muncă şi mult exerciţiu. La fel ca şi respectul: respectul se câştigă, nu se cere! De fapt, viaţa nu este altceva decât o sesiune prelungită de practici, un efort nesfârşit de rafinare a, să spunem, mişcărilor noastre (îmi plac foarte mult aceste cuvinte ca definiţie a vieţii, ţie îţi plac? Lasă un comentariu la sfârşitul articolului). Atunci când înţelegem mecanismele practicării, învăţarea a ceva nou devine un proces fără stres, făcut cu bucurie, calmitate şi care asigură o viaţă din ce în ce mai bună.
Dacă te întrebi de ce să te deranjezi să afli răspunsul la toate acestea sau să reflectezi asupra ce este viaţa, nu te condamn, nu te judec, nu te critic, eu doar îmi doresc ca, din ce în ce mai mulţi oameni, să înţeleagă şi să descopere că modul cum trăim zi de zi afectează absolut totul. Totul.
Gândeşte-te la o pagină albă de hârtie pe care îţi desenezi viaţa. Ce faci zilnic determină nu doar ceea ce desenezi, ci şi ceea ce poţi desena. Acum înţelegi? Astfel, se modelează fiecare aspect a ceea ce suntem, cine suntem, ce vom deveni şi cum îi vedem pe ceilalţi.
Societatea în care trăim astăzi este construită pe multitudinea de sarcini pe care le avem de dus la capăt zilnic. Asta nu doar pentru a creşte productivitatea, ci pur şi simplu pentru supravieţuirea ca specie. Noi o învăţăm şi îi învăţăm şi pe copiii noştri. În permanenţă facem mai multe lucruri deodată, dar ne şi gândim la mai multe lucruri deodată.
Hai să luăm un simplu exemplu, şi anume condusul unei maşini. Ce facem majoritatea dintre noi după ce pornim maşina? Dăm drumul la radio sau la player, aşadar acum conducem şi ascultăm radio. Dacă este cineva cu noi, pe deasupra purtăm şi o conversaţie cu acea persoană. Dacă suntem singuri, este foarte probabil să vorbim la telefon. Ce se întâmplă este că, mintea noastră este împărţită între diversele activităţi şi astfel, atenţia, la rândul ei, este dispersată. Chiar dacă aceste activităţi ne obosesc fără să ne dăm seama, continuăm totuşi să le facem pentru că lumea merge înainte şi merge din ce în ce mai repede.
Asta conduce la un aspect dureros, pe care doar dacă îl conştientizezi îl vei putea înţelege şi aplica în viaţa ta.
Vorbesc despre a fi focusat asupra unui singur lucru la un moment dat.
Suntem atât de obişnuiţi cu multitaskingul, cum se spune, încât aproape că ne este imposibil să ne concentrăm la un moment dat asupra unui singur lucru.
Mă întorc puţin la exemplul cu maşina. De câte ori ai condus undeva şi, după aceea, ţi-ai dat seama că nu-ţi aduci aminte o porţiune din drum? Hmmm… asta se întâmplă pentru că mintea ta nu este focusată pe condus, ci dă frâu liber tuturor celorlalte gânduri, multe, care nu au nicio legătură cu condusul. De aceea, foarte puţini oameni sunt conştienţi de gândurile lor şi de activităţile lor. Mintea lor zboară peste tot, fără permisiunea lor şi ei se duc în acele direcţii fără să-şi dea seama şi fără a alege să facă asta.
Dacă nu ar fi atât de tragic, probabil ar fi de râs. Suntem atât de convinşi de asta, încât, datorită evoluţiei tehnologiei, considerăm că, dacă avem telefoane mobile cu cameră foto performantă suntem mai avansaţi decât cineva care a trăit acum 2500 de ani. De fapt, acei oameni care au trăit atunci erau cu mult mai conştienţi de puterea prezentului, de gândurile şi de stările lor, pentru că nu erau distraşi de tehnologie. Dacă nu eşti în controlul gândurilor tale, atunci nu eşti în controlul tău.
Primul lucru, pentru a avea autodisciplină, este să înveţi şi să practici conştientizarea. Fără a face asta nu se poate. Altfel, nu aş fi putut scrie acest articol. Înainte de a-l scrie mi-am verificat mailurile şi alte mesaje, apoi am vorbit la telefon cu prietenul meu Alex şi abia după aceea m-am apucat de scris. Puteai să-mi pui bani pe masă sau pistolul la tâmplă şi să-mi spui: „Scrie articolul ăla odată!”, că nu aş fi putut. Da, este un exemplu exagerat, dar doresc să subliniez importanţa procesului de scriere şi de a conştientiza procesul în sine, astfel încât să pot crea ceva.
Acum, fac majoritatea lucrurilor pe care trebuie să le duc la îndeplinire zilnic, rând pe rând, pentru că, conştientizarea m-a condus către autodisciplină. Rezultatele nu au întârziat să apară după muncă multă şi eforturi deosebite.
Acum, mă bucur de pace interioară, de un sentiment deplin de mulţumire, aleg în fiecare clipă să fiu fericit, aleg cum să-mi petrec timpul şi cu cine, pot prioritiza mult mai uşor activităţile şi nu mă mai las dus de valul multitaskingului şi al diverselor distrageri, aşa cum eram cu mulţi ani în urmă, atât pe plan personal, cât şi profesional. Şi tu poţi face la fel, nu eşti cu nimic diferit faţă de mine.
Dacă te întrebi ce m-a determinat şi m-a motivat să mă schimb atât de mult, răspunsul meu este unul foarte simplu: m-am decis să-mi găsesc vocaţia în viaţă, care sunt scopurile mele măreţe către care mă îndrept şi ce am de făcut pentru a ajunge acolo. Puterea conştientizării, a autodisciplinei, a autocontrolului au venit una după alta şi, sub umbrela puterii prezentului, au început să lucreze pentru mine.
Nimic nu s-a întâmplat peste noapte şi am ajuns la următoarea concluzie: problema cu răbdarea şi disciplina este că sunt necesare amândouă pentru a le dezvolta pe fiecare în parte. Aşadar, pentru că am trecut prin diverse procese de transformare, îmi doresc să stau la dispoziţie oricui doreşte să plece la drum. Poţi pleca şi singur, dar în doi este mai uşor. Contactează-mă şi, dacă pot, te ajut cu mare plăcere.
Cu drag,
Daniel
